Gheorghe ZAMFIR și cibernetica economică

Mulți se vor întreba despre legătura pe care eu mă strădui să o fac între Gheorghe ZAMFIR și cibernetica economică. Să nu se mai întrebe, ci să constate că există o mare legătură, dar nu în ideea că Gheorghe ZAMFIR ar face cibernetică economică sau cibernetica economică are vreo legătură cu naiul li Gheorghe ZAMFIR.

Să analizăm spectacolele de demiult ale lui Gheorghe ZAMFIR în care el venea pe scena Sălii palatului cu orchestra lui, formată din câțiva instrumentiști și-i fermeca pe ascultători timp de câteva ore cu muzica lui din folclor prelucrată sau muzica cultă adaptată pentru nai.

Gheorghe ZAMFIR era o vedetă.

Gheorghe ZAMFIR era solist.

Gheorghe ZAMFIR conducea.

Gheorghe ZAMFIR interpreta.

Gheorghe ZAMFIR vrăjea.

Pe scenă, Gheorghe ZAMFIR și orchestra lui formau un tot unitar, căci Gheorghe ZAMFIR nu forța lucrurile, ci aducea în prim plan un anume tip de muzică, iar naiul și celelalte instrumente se completau perfect. În acest context, vedeta, solistul, dirijorul, interpretul, vrăjitorul Gheorghe ZAMFIR oferea muzică pură, fără discrepanțe, fără asperități, fără stridențe, adică o formă fluidă, catifelată, unduitoare care mergea la sufletul omului prin noutate, sonoritate și prin perfecțiune.

Ani de zile cibernetica economică avea truditorii ei, albinuțele ei, care funcționau într-un stup numit Caedra de Cibernetică Economică. Nu exista acolo o regină, dar era acolo un rege, care făcea cu mult mai mult decât ar face vreo regină gureșă, insolentă și plină de ea ca anvergură, nu ca dimensiune. Asemeni lui Gheorghe ZAMFIR cel de pe poziția de rege a reușit să aducă:

- temeinicia abordării,

- spiritul inovativ,

- munca de cercetare,

- abordarea colaborativă,

- profunzimea ideatică,

- neliniștea noului,

- finalizarea programatică.

Faptul că albinuțele erau acolo harnice, eficiente, temeinice, predictibile, tăcute, orientate și mai ales performante prin trecutul lor glorios de studiu, oferea garanția că cibernetica economică este știința progresului și viitorul ei este asigurat. Cine vedea în Facultatea de Cibernetică economică cele trei componente, catedra, laboratoarele și comunitatea studenților își dădea seama că totul este undeva aproape de perfecțiune căci:

- admiterea era numai cu note foarte mari,

- selecția era numai pe bază valorică,

- evoluția avea standarde înalte,

- mecanismul mergea uns fără zgomote.

Orice paralelă între orchestra lui Gheorghe ZAMFIR și cibernetica economică este realistă și oportună datorită faptului că s-au situat la vârf și au fost construcții perfecte. Vorbesc la timpul trecut, căci nici Gheorghe ZAMFIR nu mai are orchestra lui și când apare este în cadrul unor formațiuni foarte sofisticate, împreună cu tot felul de cântăreți oarecare, iar cibernetica economică și-a pierdut demult ritmul, disciplina, rigoarea, anvergura și mai ales structura care-i dădea coloana vertebrală. Albinele și-au devorat regele, tot așa cum instrumentiștii lui Gheorghe ZAMFIR s-au risipit care încotro.

În structura ciberneticii economice la ora actuală sunt foarte multe albinuțe harnice, talentate, geniale chiar, eficiente individual, cu mare anvergură, puternice, care zumzăie, produc, dar nu miere și nici pe departe nu formează un roi perfect care să meargă după regulile perfecțiunii geometriei și mecanicii din stupul pe care l-am cunoscut, admirat și urmat ca exemplu  ani și ani.

(18 iunie 2020)