Azi 04 iunie 2020 se împlinesc 100 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon care a consfințit granițele statului român și Transilvania a revenit la patria mamă.
S-a dorit ca în bisericile ortodoxe să fie pomeniți eroii neamului căzuți în luptele Primului Război Mondial.
Nu vreau să scriu mai mult, ci vreau să mă refer la problemele dureroase. Nu cred că există probleme mai dureroase ca problemele trecutului dintre Franța și Germania. Și totuși, cele două țări au acceptat trecutul și prezentul exact așa cum sunt, decizând să meargă mai departe cu gândul spre viitor, căci trecutul oricum nu mai se modifică, fiind exact așa cum a fost le petrecut. Numai prezentul și viitorul se modelează și francezii și germanii acest lucru îl fac, fiecare după puterile lor, fără a trăi în trecut, fără a avea resentimente și fără a adresa reproșuri cuiva.
Intrarea în UE a presupus încheierea de tratate între statele noastre în așa fel încât toate problemele să fie rezolvate deplin și definitiv. Deci între România și Ungaria există un tratat încheiat la 16 septembrie 1996 și semnat la Timișoara, care consfințește în cele 25 de articolele principiile care stau la baza dezvoltării relațiilor dintre cele două state. În textul acestui tratat nu se face nicio referire la Tratatul de la Trianon.
Acestv tratat pune bazele unui mod superior de abordare a relațiilor dintre România și republica Ungaria, exact cum se întâmplă și în cazul germaniei și Franței, numai că existența unui nivel prea ridicat al sărăciei în statele noastre generează abordări cu referire la un trecut pe care toți ar trebui să-l tratăm cu detașare și să stabilim ce trebuie făcut în viitor pentru a ne fi cu mult mai bine nouă aici în România și maghiarilor acolo la ei în Ungaria, căci există resurse să se atingă acest deziderat.
(04 iunie 2020)
No comments:
Post a Comment