Ne minunăm că suntem codași în cam toate domeniile de știință și de învățământ. Ne întrebăm de ce vecinii noștri bulgari și unguri sunt deasupra noasdtră în niște domenii unde noi credeam că din naștere suntem deasupra lor.
Lucrurile sunt extrem de simple. Suntem ca Meșterul MANOLE care ce construiește ziua dărână noaptea. Adică la fiecare ciclu electoral de 4 ani, cei ce vin la putere neagă integral totul, considerând că ei întruchipează deșteptăciunea la cel mai înalt nivel, iar predecesorii erau doar simpli idioți care au făcut totul prost, de mîântuială, fără fundament logic.
Fac abstracție de pârâciunile care și le aplică românii unii altora pe la Înaltele Porți, de râde lumea de ei până și cu fundul, dar lipsa strategiilor are costuri foarte mari. Ar trebui să înțelegem că o strategie înseamnă un plan de acțiune pe termen lung, să zicem 15 sau 15 sau 20 sau 25 de ani, cu etape ce trebuie urmărite, care să ducă la atingerea unui obiectiv unic, fără a se interveni pe ea niciodată.
Cine crede că o națiune avansează după cum le bubuie mintea unor politicieni care se schimbă la patru ani, face o greșeală imensă, mai ales că reluarea de la zero la fiecare patru ani este expresia unei mediocrități ancestrale, vecină cu lipsa de inteligență, care nu se caracterizeaă nici prin dureri, nici prin leziuni sâgerânde și nici prin zgomote de utilaje care normal nu ar trebui să sfarâme stânci.
Vrem să convertim leul în euro, stabilim un plan de 10 ani și punem 10 etape, una pe an, stabilim cine răspunde de fiecare etapă și cine răspunde de întrega operațiune. Dacă obiectivul pe etapă și obiectivul global nu sunt atinse plata este funcția, fără posibilitatea de a reveni vreodată în prim plan. Acum se face doar o mângâiere pe creștet și se acceptă mii și mii de explicații care mai de care mai stupide.
Vrem să avem universități în primele 200 ale lumii, facem un plan de 15 ani cu etape, cu alocări de fonduri, cu urmărirea periodică și mai ales cu atribuirea de responsabilități unor oameni concreți, nu unor funcții, pentru a nu se disipa nici eforturile și nici capacitatea decizională.
Vrem să avem și noi, vai de capul nostru, un laureat al premioului NOBEL născut și crescut aici, dar trăitor aici, facem un plan pe 25 de ani astfel încât să se creeze condițiile ca în mai multe domenii să se producă selecții care să genereze scoaterea la lumină a celui sau a celor hărăziți să candideze la fantastica distincție, fără ca din interior să apară tot ferlul de detractori, așa cum se întâîmplă în ziua de azi, de râd de noi comitetele de acordare a acestei distincții, obligate să citească aberațiile care vin din Ro spre a nega calitățile unor virtuali pretendenți.
Nu zic nimic despre strategia de construire a autostrăzilor căci aceasta ar trebui să fie făcută pentru 2.000 de ani, din moment ce linia de metrou Drumul Taberii va fi inaugurată pe 32 aprilie anul 3123 după calendarul maiaș.
(24 iunie 2020)
(24 iunie 2020)
No comments:
Post a Comment