Banii din fotbal

Ca peste tot, în fotbal trebuie făcut un bilanț, așa de moft, că ceva serios n-are cum să se facă acolo unde comicăriile se țin lanț și non-performanța de propagă de aproape 20 de ani. Se impune să se strâng pe capitole intrările date de vânzări de bilete, pompări de la sponsori, ce bagă patronii, ce vine de la premieri FIFA și vreo câteva alte chestii care se văd sau se simt. Tor acolo trebuie și ieșirile generate de salarii, amenzi, deplasări, bonusuri, plăți către suporteri și galerie, ce ia patronul la o adică. Or mai fi și alte ieșiri pe care nu le cunosc eu. dacă ieșirile sunt mai mari ca intrările, egal faliment. Dacă nu, înseamnă că clubul mai merge. Oricum, sunt sigur că așa ceva nu se va face pentru că găurile ar fi imense și toată lumea s-ar întreba unde sunt resursele intrate și dispărute ca prin farmec. Ideia de bază este, că atât cât se fură în fotbal, nu se fură niciunde, iar sclavia este forma modernă de existență, acceptată cu seninătate de jucători, care în loc de aer primesc bani adevărați, pe perioade foarte scurte. Nici nu mă miră că o primă instanță i-a arătat cu deștiul pe Dragomir și pe Sandu, iar ceea ce trebuie ei să plătească o reprezenta ceva despre care noi nu știm, dar instanța are alte informații, că prea s-a dus de râpă fotbalul cât timp au domnit cei doi, pe care bag seamă, nu-i așteaptă zile fericite la termenul final de judecată.
Lipsa de onoare și de performanță au făcut casă bună în acest sport. Validarea performanței s-a văzut din viteza cu care nu acced echipele mioritice în marile competiții.

(02 mai 2017)