Părinți de nota 10(zece)

Am văzut părinți de nota 10(zece) pe care i-am admirat și despre care vreau să scriu aici. Era o familie la mine în mahalaua copilăriei mele, un soț, o soție și șase copii. În casă numai soțul avea salariu. Soția se îngrijea de treburile gospodărești, dar mai mergea să lucreze și cu ziua pe colo și pe colo. Cu unul dintre copii am fost coleg de clasă în școala generală.

Soțul era un om muncitor, era un bun meseriaș. Avea bicicletă și trecea prin fața porții noastre dimineața la muncă și mai spre seară, trecea de la muncă spre casă. Aveau o casă cu două camere și o curte mică rău de tot. Nu creșteau găini și nici porc pentru că nu aveau unde. 

Era o familie modestă, de oameni ca toți oamenii acelor vremuri, pe care comunismul îi făcuse egali în sărăcie. Vecinii lor aveau numai cuvinte de laudă. Copiii umblau curați. Erau politicoși cu cei mai în vârstă. Învățau bine la școală. Nu-mi amintesc să fi fost premianți.

Cu trecerea timpului, s-a aflat în mahala că băiatul cel mare a intrat la facultate, apoi că a devenit inginer. Și despre fata cea mare, s-a aflat că a intrat la arhitectură, apoi că e arhitectă și că a ajuns mare la sistematizarea orașului. Și despre băiatul al treilea s-a aflat în mahala că este student la medicină, că este la medicina militară. Apoi a venit medic la spitalul militar din oraș. Al patrulea era băiatul cu care eram colegi în generală. Știu că a terminat matematica. Celelalte fete au terminat și ele facultăți, una psihologia, alta a terminat stomatologia. Tot timpul m-am gândit la cei doi părinți care au muncit să crească frumos șase copii, care prin forțele proprii au răzbătut în viață. Părinții lor le-au fost modele și de aceea eu i-am considerat părinți de nota 10(zece). Erau și vremurile așa alcătuite, că dacă munceai cu forțele tale reușeai. Acum fără meditații, fără ca părinții să supervizeze direct copilul sunt slabe șanse ca acesta să evolueze.


(12 iunie 2023)