Prostul dacă nu e și fudul, nu e prost destul

Nu mă mai miră nimic. Am văzut la Tv pe 31 ianuarie 2022 la oră de maximă audiență, un invitat care a fost prezentat ca fiind:
- frumos,

- educat,

- erudit,
- deștept,
- măreț,
- talentat,
- capabil,
- cult,
- experimentat,
- orator,
- strateg,
- dinamic,
- optimist,
- documentat,
drept care m-am așezat cuminte în fața televizorului să iau lumină. Moderatorul a pus câteva întrebări, la care invitatul plin de calități a dat răspunsuri modeste, din care nu răzbătea niciuna dintre calitățile pe care i le puseseră în cârcă unii și alții. Ca tacâmul să fie complet, omul s-a apucat să vorbească despre subiecte care nu mai au ce căuta acum în discursul omului politic, pentru că temele sunt încheiate. Ca să arate cine este el, invitatul s-a apucat să dea cu bâta-n baltă și să facă stropi care au murdărit tot ce era de murdărit. Fiind fără o cultură solidă, insul a spus o cascadă de tâmpenii de am rămas cu gura căscată ca la dentist.

Ce m-a șocat a fost faptul că omul nu are capacitatea de orientare rapidă, să dreagă busuiocul, ci insistă în prostioara pe care a debitat-o la început, căutând cu argumente șubrede, care se demontează rapid, să susțină teoriile aberante. L-am asimilat pe ins cu un puști încrezut și prostuț, care vrea să se dea mare și apelează la argumente dintre cele mai stupide, bazate pe lasă că știu eu sau acum te spun la mama.

(02 februarie 2022)