În vremurile comuniste, poeții, cântăreții, pictorii, compozitorii se întreceau în a-l omagia pe Nicolae CEAUȘESCU. La vremea respectivă, toată lumea credea că practicarea acelei forme bizare de prostituție se datora constrângerilor pe care regimul comunist le exercita asupra oamenilor de artă.
După 1989 s-a văzut că nu este așa. În gena poporului român există acolo un ceva foarte bine definit, care-l face pe fiecare om să procedeze într-o manieră jenantă, dar benefică.
Există și cel care produce discursuri sau opere de artă care laudă, dar acestea nu ar reprezenta nimic, dacă nu ar exista și adresantul care să le primească, să le accepte, să se bucure, să creadă că chiar așa stau lucrurile și să-l aprecieze pe cel care vine cu astfel de producții, oferindu-i din ceea ce puterea sa îi permite să împartă ca recompensă.
Numai așa se explică de ce sunt artiști care l-au pictat pe războinicul luminii pentru un blid de fasole, de ce pe o tapițerie apare un cap de prezident, de ce i s-au ridicat osanale unui premier și șef de partid în septembrie 2021 înainte de congres.
Limba română are o mare varietate de cuvinte care combinate duc spre texte indecent de laudative, care țintesc spre un cult al personalității atât de deformat, încât ajunge la cotele grotescului vulgar, ca formă a prostituției intelectuale lipsite de rafinament.
Nu voi avea niciodată explicații la zicerile unor somități care s-au dedat și ele la a supra-dimensiona mediocrități demonstrate, validate de viață, urcându-le prin ceea ce au zis pe piedestaluri nemeritate, doar pentru faptul că din accidente ale istoriei, mediocrii s-au cocoțat pe poziții unde pixul lor împărțea fie daruri, fie dreptul la viață.
(03 februarie 2022)
No comments:
Post a Comment