Despre doctoratele făcute pe picior sau pe repede înainte nu mai vreau să scriu că m-am plictisit. Vreau să scriu despre două întâmplări, una mai veche și alta mai recentă.
Cândva, era scos la concurs un post de dactilografă. Eu eram un fel de șefișor, prezidam comisia de concurs. Fusesem pus acolo că eram un individ dintr-o bucată și pentru acel post se exercitau tot felul de presiuni. Ca să fiu mai clar, indivizi care nu mă sunaseră niciodată, nu știu de unde aveau numărul meu de telefon, m-au sunat în preziua concursului să mă anunțe că va veni o candidată de excepție, adică altfel spus, o pilă, iar eu să am grijă. Întrucât cocoșul meu nu cânta pe gardurile acelor indivizi, i-am asigurat de respectul meu și că acel concurs se va derula corect.
Candidatele au fost puse să dactilografieze o pagină dintr-o carte.
O candidată nu știa cum se introduce foaia A4 în mașină.
Altă candidată bătea pe taste cu un deget.
Numai o candidată dactilografia cu metoda oarbă folosind toate degetele. Ea a și fost aleasă. Concursul a fost transparent, derulat după regulile pe care mi le dictase un avocat specialist în dreptul muncii, pentru că eu nu aveam chef de contestații. Și cu doctoratele tot cam așa stau problemele, căci dintr-o droaie de doctoranzi, numai sub 20% muncesc din greu pentru a face tezele adevărate, restul sunt de umplutură, căci nu au timpul fizic să facă cercetare științifică, să se documenteze și să elaboreze teza, teză care are un singur autor, nu este lucrare colectivă.
A doua întâmplare s-a produs în decembrie. Eu și încă doi tipi cu doctorate și un tip care lucra în meserie, ne-am pus și am scris un articol. Toți știam domeniul, toți citisem despre temă. Articolul a avut 7 (șapte) pagini, nici 10 pagini, nici 5 pagini, exact 7 pagini. Pentru a-l scrie ne-a trebuit o lună de zile și s-a muncit, nu s-a stat. Mă întreb și eu pentru mine, dacă 4 indivizi au scis o lună la un articol, doi fiind pensionari și ocupându-se doar de articol, pentru a scrie o teză de doctorat de 150 de pagini, ar trebui cam 16 luni, dacă teza ar fi scrisă de 4 autori, dar dacă un singur autor e implicat, în cel mai optimist scenariu are nevoie de doi ani dedicați doar tezei.
Nu trag nicio concluzie, căci ea este evidentă. Se știe că din 10 milioane de adulți numai unu este genial. Să credem că la noi 2.000 de doctori din cei 20.000 din ultimii 30 de ani, sunt geniali. Nu avem două miliarde de locuitori, deci prin reducere la absurd se ajunge la concluzia că.
Cândva, era scos la concurs un post de dactilografă. Eu eram un fel de șefișor, prezidam comisia de concurs. Fusesem pus acolo că eram un individ dintr-o bucată și pentru acel post se exercitau tot felul de presiuni. Ca să fiu mai clar, indivizi care nu mă sunaseră niciodată, nu știu de unde aveau numărul meu de telefon, m-au sunat în preziua concursului să mă anunțe că va veni o candidată de excepție, adică altfel spus, o pilă, iar eu să am grijă. Întrucât cocoșul meu nu cânta pe gardurile acelor indivizi, i-am asigurat de respectul meu și că acel concurs se va derula corect.
Candidatele au fost puse să dactilografieze o pagină dintr-o carte.
O candidată nu știa cum se introduce foaia A4 în mașină.
Altă candidată bătea pe taste cu un deget.
Numai o candidată dactilografia cu metoda oarbă folosind toate degetele. Ea a și fost aleasă. Concursul a fost transparent, derulat după regulile pe care mi le dictase un avocat specialist în dreptul muncii, pentru că eu nu aveam chef de contestații. Și cu doctoratele tot cam așa stau problemele, căci dintr-o droaie de doctoranzi, numai sub 20% muncesc din greu pentru a face tezele adevărate, restul sunt de umplutură, căci nu au timpul fizic să facă cercetare științifică, să se documenteze și să elaboreze teza, teză care are un singur autor, nu este lucrare colectivă.
A doua întâmplare s-a produs în decembrie. Eu și încă doi tipi cu doctorate și un tip care lucra în meserie, ne-am pus și am scris un articol. Toți știam domeniul, toți citisem despre temă. Articolul a avut 7 (șapte) pagini, nici 10 pagini, nici 5 pagini, exact 7 pagini. Pentru a-l scrie ne-a trebuit o lună de zile și s-a muncit, nu s-a stat. Mă întreb și eu pentru mine, dacă 4 indivizi au scis o lună la un articol, doi fiind pensionari și ocupându-se doar de articol, pentru a scrie o teză de doctorat de 150 de pagini, ar trebui cam 16 luni, dacă teza ar fi scrisă de 4 autori, dar dacă un singur autor e implicat, în cel mai optimist scenariu are nevoie de doi ani dedicați doar tezei.
Nu trag nicio concluzie, căci ea este evidentă. Se știe că din 10 milioane de adulți numai unu este genial. Să credem că la noi 2.000 de doctori din cei 20.000 din ultimii 30 de ani, sunt geniali. Nu avem două miliarde de locuitori, deci prin reducere la absurd se ajunge la concluzia că.
(07 februarie 2022)
No comments:
Post a Comment