La un moment dat, am crezut că nu e vorba de transpunerea cinematografică a piesei Gaițele de Alexandru KIRIȚESCU, cu scenariu de Horea POPESCU, căci cum curgea acțiunea nu mă ducea spre piesă, care a fost măcelărită de scenarist. Numai personajele păreau de acolo.
Deși garnitura de actori era superbă, mare mi-a fost mirarea să văd că nu era nici teatru filmat, nici film, ci un amalgam de ceva ce se vedea în filmele anilor '30, când minusurile de decoruri și limitele de a deplasa aparatul de filmat în natură, aveau drept consecință fragmentări aiuritoare de ritm și de acțiune, iar spațiile erau absolut convenționale.
Filmul a fost realizat în 1987 de regizorul de teatru Horea POPESCU, deci o explicație a convențiilor de teatru regăsite în film există.
Actorii, săracii de ei, Tamara BUCIUCEANU, Coca ANDRONESCU, Ovidiu Iuliu MOLDOVAN, Gheorghe DINICĂ, Ileana STANA IONESCU, Maria PLOAE, Marin MORARU, Viviana ALIVIZACHE, Tora VASILESCU, dar și alții, s-au zbuciumat să facă ceva, dar au reușit doar 51,3% din cauza contextului bizar, nefiresc și parțial profesional al managementului.
Eu am văzut piesa Gaițele la Național cu o distribuție Draga OLTEANU, Cezara DAFINESCU, Florin PIERSIC, Marin MORARU, Gheorghe DINICĂ, Coca ANDRONESCU, Ileana STANA IONESCU și alții, ceea ce m-a făcut să compar cu filmul, căci piesa jucată la Sala Icoanei, mi-a plăcut enorm. Regia a fost tot a lui Horea POPESCU, ceea ce a justificat imposibilitatea de a se rupe te piesă, pentru o reinterpretare absolut nouă, care să fie fil-film și nu teatru filmat în secolul al XX-lea.
Deci, pe o scară de la 1 la 10 eu am dat nota 6(șase), căci nu am regăsit replica Anetei DUDULEANU: am trăit să mă văd și moartă.
(17 ianuarie 2022)
No comments:
Post a Comment