De ce barosanii este plagiatori

 Îmi permit să folosesc este, căci cei dovediți ca plagiatori de teze de doctorat sunt sub 10.000 și se permite, De la 10.001 în sus,  am obligația să folosesc sunt.
O teză de doctorat se face după ce doctorandul a cercetat asiduu cel puțin doi ani.
O teză de doctorat se face dacă și numai dacă doctoratului i se alocă zilnic 6 ore timp de 3 ani.
O teză de doctorat se face numai de cei hărăziți de natură cu darul ideilor originale.
O teză de doctorat se face dacă și numai dacă doctorandul nu este mediocru. 
Doctoratul este un titlu, dar mai presus de toate este un miraj. Unii cred că doar titlul de doctor le asigură:
- succesul la femei,
- respectul colegilor,
- onoruri în societate,
- poziții administrative,
- salarii babane,
- formulă de adresare,
- acces la oportunități.

Faptul că nu există filtre serioase pentru a-i selecta pe conducătorii de doctorate și pe doctoranzi a generat apariția de cooperative mai ceva decât în fotbal. Se acceptă că o teză de doctorat:

- se scrie singură,

- nu are la bază cercetare,

- dacă e plagiată, se acceptă,

- se face în dorul lelii,

- dacă are 150 de foi e OK,

- e un produs de acceptat.

Nu vreau să se creadă că pe vremea mea doctoratul comunist era o mare scofală. Faptul că nu erau mulți conducători de doctorat, faptul că se dădea admitere serioasă, faptul că examenele și referatele nu aveau deloc caracter formal și mai ales, faptul că teza se dezbătea în catedră, dar se dezbătea cu adevărat, oferea cât de cât garanțiile că nici doctorandul nu este un bou și nici că teza nu este hârtie igienică de șters cu ea la c-u după o criză de diaree zgomotoasă, lichidă și de durată.

Acum, politica porților deschise de la doctorat și pentru conducătorii științifici și pentru doctoranzi, ca în vremurile de început ale comunismului când facultățile se făceau pe puncte, a generat eliminarea criteriilor de selecție și numai cine nu vrea nu este cconducător de doctorat sau doctorand. Numai așa se explică dezinteresul absolvenților de mare calibru de a urma stagii doctorale, lăsând locul aparițiilor de situații dintre cele mai bizare. Dacă pentru a repara o mașină se plătește meseriașu, dacă pentru a prepara un cozonac este plătit cofetarul, cel care face o teză de doctorat pe bani, nu are niciodată interes să facă treabă de calitate, pentru că cel ce obține titlul de doctor pe un produs plătit, la care nu a contribuit, va beneficia de ceea ce nu beneficiază nici proprietarul mașinii reparate și nici cel care mănâncă din cozonac, adică va avea infionit mai multe avantaje. De aceea, o teză de doctorat făcută de altcineva nu va avea nici pe departe acel nivel de calitate care să o facă să treacă de filtrele impuse, căci nimeni nu pierde atât de mult timp pentru a face ceea ce se vinde cu mult sub prețul de producție, dacă s-ar lucra cinsitit, adică, undeva la peste 1.000 kg lingouri de aur pur, per teză elaborată ca lumea.


(20 ianuarie 2022)