În vremurile de demult mai apărea câte un român rătăcit la câte un campionat european de patinaj, care se situa unde va pe poziția ultimă sau în cel mai bun caz pe penultima poziție a clasamentului. Nu este de mirare că sportivii români nu excelează în acest sport pentru că:
- lipsesc patinoarele cu activitate permanentă tot anul,
- pentru a obține performanță trebuie multă, chiar prea multă muncă,
- accidentările sunt destul de severe și sportivii evită acest sport,
- disciplina nu este punctul forte al locuitorilor mioritici,
- nu este un sport bănos și facil ca fotbalul, ba din contră, cere mănâncă bani.
Față de alte sporturi unde se vorbește de tradiție, în patinaj tradiția lipsește și este extrem de dificil de a o lua de la zero, chestiile organizatorice și de birocrație fiind esențiale în sufocarea oricărei inițiative. La nivelul de sărăcie din spațiul carpato-danubiano-pontic, a avea un patinoar operațional pe toată durata unui an calendaristic, este:
- o utopie,
- o excentricitate,
- o aberație,
- un lux,
- o porcărie,
în condițiile în care cu banii pentru a face așa ceva s-ar construi X paturi de spital, ar fi hrăniți Y copilași, s-ar construi W garsoniere și transformările ar continua până la a-i înduioșa și pe cei mai optimiști, pentru a refuza un astfel de demers.
Fără un patinoar permanent, nu există sport de performanță, drept care fără condiții materiale adecvate nu vor exista nici antrenori entuziaști, nici coregrafi dedicați și nici tineri care să pornească pe drumul practicării patinajului, unde sacrificiile sunt imense, iar laurii victoriei sunt extrem de îndepărtați. Toată lumea preferă un fotbalist mediocru, bețiv, netalentat, ineficient, unui tânăr care se zbuciumă pe gheață și care dacă apare într-o competiție, este pe poziția 32 sau 31 sau 30 din 32 de competitori. El este singur acolo într-un clasament, pe când în fotbal, rezultatul se împarte la cei 11 jucători.
- lipsesc patinoarele cu activitate permanentă tot anul,
- pentru a obține performanță trebuie multă, chiar prea multă muncă,
- accidentările sunt destul de severe și sportivii evită acest sport,
- disciplina nu este punctul forte al locuitorilor mioritici,
- nu este un sport bănos și facil ca fotbalul, ba din contră, cere mănâncă bani.
Față de alte sporturi unde se vorbește de tradiție, în patinaj tradiția lipsește și este extrem de dificil de a o lua de la zero, chestiile organizatorice și de birocrație fiind esențiale în sufocarea oricărei inițiative. La nivelul de sărăcie din spațiul carpato-danubiano-pontic, a avea un patinoar operațional pe toată durata unui an calendaristic, este:
- o utopie,
- o excentricitate,
- o aberație,
- un lux,
- o porcărie,
în condițiile în care cu banii pentru a face așa ceva s-ar construi X paturi de spital, ar fi hrăniți Y copilași, s-ar construi W garsoniere și transformările ar continua până la a-i înduioșa și pe cei mai optimiști, pentru a refuza un astfel de demers.
Fără un patinoar permanent, nu există sport de performanță, drept care fără condiții materiale adecvate nu vor exista nici antrenori entuziaști, nici coregrafi dedicați și nici tineri care să pornească pe drumul practicării patinajului, unde sacrificiile sunt imense, iar laurii victoriei sunt extrem de îndepărtați. Toată lumea preferă un fotbalist mediocru, bețiv, netalentat, ineficient, unui tânăr care se zbuciumă pe gheață și care dacă apare într-o competiție, este pe poziția 32 sau 31 sau 30 din 32 de competitori. El este singur acolo într-un clasament, pe când în fotbal, rezultatul se împarte la cei 11 jucători.
Având în vedere că noi ne considerăm cei mai tari în toate, am mari dubii că vom accepta ca vreo 10 - 15 sportivi să meargă undeva unde este o școală de patinaj artistic, fabrică de campioni olimpici pe bandă rulantă, pentru că n-au ei ce să ne învețe pe noi, cei care ne-am născut de le știm pe toate și așa vom rămâne ce am fost în patinaj și mai mult decât atât, adică niște zerouri, cel mult barate.
(13 ianuarie 2022)
(13 ianuarie 2022)
No comments:
Post a Comment