Comuniștii au proiectat cercetarea științifică asemeni oricărui proces de producție, în unități mari - institutele de cercetare - similare uzinelor, fabricilor sau combinatelor industriale. Acolo, în acele institute de cercetări erau concentrate cele mai importante creiere ale națiunii, selectate strict după criterii calitative, după rezultate pentru cei din producție, după note, pentru absolvenții de facultate. În institutele de cercetare comuniste nu prea pătrundeau neaveniții, mediocrii și piloșii, căci acolo lucrurile erau foarte clare și nu exista loc de întors pentru nimeni.
Existau.
ICECHIM - institut de cercetare pentru chimie.
ICI - institut de cercetări în informatică.
ICEMAT - institut de cercetări în matematică.
ICTC - institut de cercetare pentru tehnică de calcul.
IFA - institut de fizică atomică.
Se pare că numărul de cercetători era în vremurile comuniste de peste 100.000 căci se dorea ca activitatea de cercetare științifică românească să aibă contribuții importante în introducerea de noi tehnologii și de noi produse.
În occident cercetarea științifică s-a desfășurat în laboratoare puternice dezvoltate pe lângă universități sau pe lângă mai producători industriali. După Revoluția din 1989 s-a pornit tăvălugul dezintegrării institutelor de cercetare exact așa cum a fost distrus sistemul de irigații, adică din interior. Era parcă o furie pentru a privatiza orice și încet, dar sigur, s-a produs scăderea contractelor de cercetare, plecarea cercetătorilor și în final, au rămas doar clădirile acelor institute de cercetare, care au devenit sedii de birouri, săli de fitness și depozite pentru stocat mărfuri de import.
Au fost oferiți bani pe proiecte de 3 ani pentru a crea centre de excelență pentru derularea de cercetări, dar care după epuizarea finanțării s-au volatilizat căci neavând industrie care să ceară probleme pentru a se obține soluții ca urmare a unei cercetări științifice, datorită subfinanțării, cercetarea s-a reduc treptat-treptat, până la stadiul deplorabil din ziua de azi.
Existau.
ICECHIM - institut de cercetare pentru chimie.
ICI - institut de cercetări în informatică.
ICEMAT - institut de cercetări în matematică.
ICTC - institut de cercetare pentru tehnică de calcul.
IFA - institut de fizică atomică.
Se pare că numărul de cercetători era în vremurile comuniste de peste 100.000 căci se dorea ca activitatea de cercetare științifică românească să aibă contribuții importante în introducerea de noi tehnologii și de noi produse.
În occident cercetarea științifică s-a desfășurat în laboratoare puternice dezvoltate pe lângă universități sau pe lângă mai producători industriali. După Revoluția din 1989 s-a pornit tăvălugul dezintegrării institutelor de cercetare exact așa cum a fost distrus sistemul de irigații, adică din interior. Era parcă o furie pentru a privatiza orice și încet, dar sigur, s-a produs scăderea contractelor de cercetare, plecarea cercetătorilor și în final, au rămas doar clădirile acelor institute de cercetare, care au devenit sedii de birouri, săli de fitness și depozite pentru stocat mărfuri de import.
Au fost oferiți bani pe proiecte de 3 ani pentru a crea centre de excelență pentru derularea de cercetări, dar care după epuizarea finanțării s-au volatilizat căci neavând industrie care să ceară probleme pentru a se obține soluții ca urmare a unei cercetări științifice, datorită subfinanțării, cercetarea s-a reduc treptat-treptat, până la stadiul deplorabil din ziua de azi.
Tot timpul s-a pus problema redresării activității de cercetare științifică, dar pentru aceasta ar trebui să existe o strategie, un program solid de finanțare și mai ales criterii de selecție obiectivă a cercetătorilor, căci aducând mediocrii în laboratoarele de cercetare se va obține ceea ce se obține deja în toate celelalte domenii economico-sociale, adică stagnare, risipă și non-calitate.
(02 ianuarie 2022)
No comments:
Post a Comment