Cum dai în gât pe cel care a plagiat într-o teză de doctorat?

 Varianta nr. 1 de descoperire a plagiatului într-o teză de doctorat este asociată norocului porcesc, în care cineva găsește o hârtie scrisă de autorul tezei în care acesta a scris:
- titlurile din cartea de unde plagiază,
- titlul cărții plagiate,
- capitolul din teză unde este inserat textul plagiat.
Se zice că astfel se procedează de către cei care merg în biblioteci, citesc cărți și articole de specialitate, au în minte scheletul tezei de doctorat și sunt învățați să pună cap la cap texte de colo și de colo, construind capitole prin colaje.
Varianta nr. 2 de descoperire a plagiatului într-o teză de doctorat este una naturală, când bărbatul elaborează teza de doctorat folosind tehnici de plagiat nevestei sau amantei, iar când aceasta își vede sacii în căruță, îl lasă pe fraier cu ochii-n soare. Bărbatul păcălit pentru a se răzbuna informează pe cine trebuie că teza necredincioasei este plagiată, indicând cu exactitate sursele și paginile din teză. Comisiei de analiză îi este foarte ușor, declară că teza e plagiată și retrage titlul de doctorat. Este clar că pârâciosul a căutat să obțină favoruri prin nemuncă din moment ce în vremurile bune ale relației cu pseudo-autoarea tezei proceda el însuși la plagiat.

Varianta nr. 3 de descoperire a plagiatului într-o teză de doctorat este cea naturală, logică și la îndemâna tuturor  celor ambițioși și plin de abnegație care:

- sunt specialiști de mare clasă în domeniul abordat de teză,

- dispun de un an de zile, ca zi de zi să aloce 8 ore obiectivului,

- au o doză mare de țăcăneală la cap căci există riscul ca teza să fie originală.

Specialistul, ia teza de doctorat, o citește cu mare atenție și știind exact literatura, căci el e din domeniul abordat în teză, vede că ceva-ceva, mai mult decât trebuie  din teză, se regăsește în lucrări publicate anterior. Atunci, ia teancul de cărți și reviste din care specialistul știe că s-a plagiat și identifică cu o muncă titanică paginile din cărți și paginile din teză, unde textele sunt identice. Specialistul va face un raport, îl va semna și nu va ști niciodată dacă munca lui va duce la anularea tezei sau la constatarea că autorul tezei a furat mai puțin de 4% și nu se pune.

Varianta nr. 4 de descoperire a plagiatului într-o teză de doctorat este generată de un individ care lacom de bani sau avantaje oferite de viitorul doctor, trece la elaborarea tezei. O predă, se obține titlul și cel care a beneficiat uită angajamentele față de prestator, drept care prestatorul păcălit, nu are o altă soluție decât să-l dea-n gât pe nerecunoscătorul doctor împăunat cu un titlu nemeritat, printr-o pârâciune.

Varianta nr. 5 de descoperire a plagiatului într-o teză de doctorat este simplă, căci autorul tezei-colaj se îmbată și omul la beție uită ce spune căci vorbește gura fără el. Se laudă cât de ușor a făcut el teza, indicând câteva lucrări și capitolele unde au fost folosite. Dacă este acolo cineva interesat, îl trage de limbă pe lăudăros și obține cu mult mai mult, chiar și ce a supt de la mămicuța lui. Cu informațiile obținute, cine dorește fructificarea trece la elaborarea unui denunț și s-a deschis cutia pandorei. Trebuie însă efectuată și o mică verificare a lăudăroșeniei, ca denunțul să nu fie apă de ploaie.

Varianta nr. 6 de descoperire a plagiatului într-o teză de doctorat este specifică tuturor celor care vorbesc în somn și spun ceea ce au făcut în cursul zilei. Nu trebuie decât notate detaliile și verificate. Va rezulta în timp, un raport exact cu toate elementele plagiate.

Varianta nr. 7 de descoperire a plagiatului într-o teză de doctorat este susținută chiar de conducătorul de doctorat care în loc să urmărească pașii urmați de autorul tezei, închide ochii când vede că respectivul folosește indecent și abuziv materiale ale altor autori și uneori chiar îi facilitează respectivului abordarea acestei perspective. A fost cazul unui tip care a dat doctorandului o teză coordonată cândva de el, respectivul doar și-a pus numele pe ea. Plagiatul total a fost descoperit de inabilitatea conducătorului științific de a pune în comisie pe cel care analizase aceeași teză cu ani în urmă. Acesta stoca teze, a făcut comparații și a văzut că cele două teze erau ca două picături identice de apă.

Morala: când cel puțin două persoane știu ceva despre bucătăria indecentă a redactării tezei de doctorat, precis una dintre ele va trăncăni, iar rezultatul este unul previzibil, adică se anulează titlul de doctor.

(20 ianuarie 2022)