România sclavagistă de azi

Nu trebuie să ne gândin că trăim în sclavagism datorită faptului că avem 40% analfabeți, că nu avem autostrăzi, ci pentru că acum în anul 2022 avem sclavi.
Sclavii anului 2022 au stăpâni.
Sclavii anului 2022  sunt sclavi cu contract.
Sclavii anului 2022 sunt vânduți și cumpărați în târgul de sclavi.
Sclavii anului 2022 nu au voie să părăsească plantația.
Sclavii anului 2022 sunt împrumutați altui stăpân de sclavi.

Mă refer aici și acum la jucătorii de fotbal. Există contracte de vânzare a jucătorilor de către un club, către un alt club. Stăpânul de sclavi nu mai are numele de stăpân de sclavi, ci de impresar, dar impresarul se poartă ca un stăpân de sclavi. Să nu uităm scena în care stăpâna de sclavi îi arde o palmă peste ochi unui sclav, care era cu mult mai mult decât ea.

Să nu uităm că există o perioadă numită a transferurilor, perioadă care este exact ca o licitație de sclavi, în care unii cer, alții oferă. Față de sclavii de demult, sclavii de azi sunt tatuați, eleganți, au mașini scumpe, dar nu au multe dintre libertățile omului liber. Deși se zice că sclavia este abolită, în România există multe activități unde se practică vânzarea-cumpărarea de oameni și aici nu mă refer la banii ceruți pentru o mireasă de 12 anișori, ci la lucrurile grave tolerate de societatea unde așa-zisul sport profesionist a îmbrăcat demult hainele unei forme noi de sclavie, la care cei interesați să nu vadă, închid ochii.

Statul este cel care câștigă din vânzarea de jucători de fotbal. 

Gurile rele ar spune că această sclavie este una plăcută, liber consimțită. Oricum ar fi, tot sclavie se numește, chiar dacă este drapată cu mătăsuri și catifele și are poleială de aur de 24 de carate. Atât timp cât fotbalistul nu este liber de contract, trebuie să joace cum i se cântă și impresarul se comportă ca un stăpân de sclavi, căci de felul în care-i exploatează pe jucători depinde profitul său.




(07 ianuarie 2022)