Presa independentă...

Independența presei este o himeră. Cine spune că știe un ziar independent, minte urât de tot. Am toate argumentele din lume pentru a arăta că un ziar nu are cum să fie independent dacă:

- nu are un mecena dezinteresat;

- nu are rubrică de mică publicitate;

- nu are în spate o fundație inocentă.

În orice altă situație cel ce vine cu banul vrea:

- să fie lăudat sau să nu se vorbească despre el;

- să nu se dezvolte anumite subiecte;

- anumite subiecte să aibă abordarea pe care o vrea el;

- să sprijine anuite forțe;

- să includă anumiți vectori de opinie;

- ca frecvența unor mesaje să fie dirijată.

Cândva am scris despre calculul invers, adică pornind de la efect se ajunge spre cauză sau pornind de la rezultat, se ajunge la necesarul de resurse. În cazul unui ziar, apare ideia ciclului de producție, care de regulă este scurt, să zicem o zi. Pornind de la tirajul TI,

Să presupunem că ziarul are un preț P per bucată, plătit de cititor.

Să presupunem că din preț 20% este luat de distributor.

Să presupunem că din preț 30% este luat de tipografie.

Să presupunem că un 25% se duc pe taxe și impozite.

Să zicem că  investitorul vrea ceva nu mai mic ca dobânda băncii adică 5%.

Restul de 20% rămân în redația ziarului pentru salarii, chirii și profit.

În redacție sunt 10 jurnaliști și 5 persoane cu alte însărcinări, N=25.

Chiria include spațiul dar și echipamente, aparatură,etc.

În medie o persoană are salariu net de 2.000 lei, SP.

Rezultă că total salarii ST =  SP * N =30.000lei pe lună.

Ziarul se tipărește într-o lună zilnic NZ=30.

Chiria CH = 0,2 * X suma încasata într-o lună din vânzarea ziarelor.

Suma încasată X = NZ * P * TI.

Suma plătită distribuitorului SD = 0,2 * X.

Suma plătită tipografiei este STP = 0,3 * X.

Suma plătită pe taxe și impozite STX = 0,25 * X.

Investitorul vrea să primească SINV = 0,05 * X.

Pentru a fi eficientă această activitate este necesar ca:

X > ST + CH + SD + STP + STX + SINV

X = ST + CH + SD + STP + STX + SINV +r

unde r este un provizion pentru a acoperi riscuri care apar pe traseu. Tirajul este dat de relația:

NZ = (ST + CH + SD + STP + STX + SINV +r)/(P * TI)

Cine face un plan de afaceri pleacă din start cu niște estimări legate de nivelurile sumelor pe care le plătește, iar cel care investește, ori crede în aceste estimări, ori este nebun și bagă banii într-o gaură neagră, ori nu investește, ci finanțează un instrument de luptă politică, ceea ce este foarte plauzibil în multe cazuri în care se văd tiraje minuscule, jurnaliști modești, adică bani aruncați pe geam.

Din inegalitatea dată, pentru un preț de ziar ce 2 lei, se va calcula tirajul. Îmi este tare teamă că acest tiraj este astronomic în raport cu ceea ce s-ar crede. În vremurile bune ziarul Evenimentul zilei de sub directoratul lui Ion Cristoiu avea și 500.000 de exemplare și nu-mi amintesc ca de acolo să se fi imbogățit cineva sau să fi avut salarii foarte mari. Rezultă că în condițiile unor tiraje minuscule, supraviețuirea unui ziar evidențiază sumele ce trebuie suplimentate.
Presa independentă, este numai o glumă care se face între prieteni, pentru că în realitate cine bagă banul în presă o face nu pentru a se îmbogăți, ci numai și numai pentru a atinge obiective în plan propagandistic. Sunt cazuri în care se publică articole în dreptul cărora apare litera P, ceea ce înseamnă că este ceva publicitar. Este un mod de a accepta în clar că acel material este plătit. Himera presei independente este universală. Ziare așa-zis de mare prestigiul au în soldă jurnaliști pe care îi umflă cu pompa în plan valoric, dar care la momentul potrivit scriu la comandă, cu materialul clientului,sau numai semnează materiale, scrise de alții, care de fapt sunt adversarii celor despre care scriu. Exemple de la noi? Nenumărate.

(17 ianuarie 2017)