Ceea ce era de demonstrat s-a demonstrat. În toată Europa de Răsărit trecerea la un regim democratic s-a făcut pașnic, termenul fiind regăsit în literatură sub denumirea de revoluție de catifea. Numai la noi a avut loc o revoluție sângeroasă, cu peste o mie de morți și fără rezolvarea tuturor problemelor, pentru că s-a operat cu jumătăți de măsură. Peste tot lumea s-a pus pe terabă, numai la noi au continuat convulsiile sociale. Mineriadele care nu s-au mai sfârșit decât în clipa în care n-au mai existat mineri atât de mulți ca să genereze o masă critică aptă să dea jos un guvern, adică în 23 ianuarie 1999 cu Pacea de la Cozia.
Dintotdeauna mi-am dorit aici să fie pace și stabilitate, pentru că părinții mei mi-au povestit ce a însemnat războiul, ce a însemnat seceta și mai ales ce a însemnat stalinismul crunt. Nu m-am erijat niciodată într-un analist politic, așa cum se cred tot felul de scriitorași care și-au pierdut vocația pe care o credeau în ale SF-ului sau a istoriei literare sau într-ale poeziei din lipsă de inspirație. Totuși am văzut niște lucruri simple care mi-au arătat că este instabilitate cât cuprinde în jurul nostru și nu trebuie decât o scânteie să se aprindă fânul dintr-o căpiță din câmp. După una urmează altă căpiță și alta și nu mai rămâne nimic. Spun două cuvinte: Crimeia, Dombas.
Pe vremuri, mi s-a spus că în 1941 răul n-a mai încăput și pământul s-a eliberat de răul dat de oameni. În 1977 bătrânii tot despre răul acumulat au vorbit, că mulți oameni au murit cu durerea în suflet pentru pământul pierdut la CAP. Acum se fac 40 de ani și au fost momente crunte și răul răului s-a tot dus spre adâncuri și sacul s-a umplut și acolo. Ce va urma va fi cumplitul cumplitului.
Ceea ce era de demonstrat s-a demonstrat:
- nu avem autostrăzi;
- nu avem o sală mare de concerte;
- nu avem spitale ca lumea;
- nu avem școli adevărate;
- nu avem performanță;
- nu avem eficiență;
- nu avem coloană vertebrală.
Avem însă o seninătatea de a crede că suntem cei mai buni, un optimism care ne face să mergem tot timpul înainte. Avem acea măreție pe care trecutul nostru glorios ne-o dă. Avem acea siguranță pe care numai raza soarelui care vine din marea cea mare ne-o transmite. Avem credința că mâine va fi mai bine decât azi și cu mult mai bine decât ieri. Multe mai avem noi românii.
(22 ianuarie 2017)
No comments:
Post a Comment