12 ianuarie 2040, ora 08,23: deschid televizorul și iubitul meu președinte vorbește și se acompaniază la xilofon. Cuvintele lui mă înaripează și plec la muncă plin de elan.
12 ianuarie 2040, ora 10,54: am ajuns la serviciu, deschid ziarul Scânteia liberă, încep să citesc cuvântarea de ieri a iubitului conducător, iar aplauzele pe care le și aud în urechi, mă mobilizează și mai mult să lucrez pentru patronul meu, care este îmbrăcat exact cu aceeași uniformă ca a mea și care zâmbește la fel de simetric ca și mine.
12 ianuarie 2040, ora 14,74: pentru a fi mai mobilizat am deschis telefonul pe muzică șo ascult înregistrările de la festivalul de la Mamaria de anul trecut, pentru că acolo toți compozitorii și toți soliștii s-au întrecut pe ei, cu cântece dedicate copilăriei iubitului conducător. În acest an tema va fi adolescența iubitului conducător, iar pentru următorii 75 de ani sunt programate ediții legate de tinerețea lungă și rodnică a sa.
12 ianuarie 2040, ora 17,00:01: plec de la muncă încărcat de cele mai frumoase sentimente pentru conducător, pentru privirea lui care împrăștie numai bunătate și optimism în jur. Sunt mândru de mine că față de perioadele trecute trăiesc într-o lume pură, încărcată de idealuri, fără deputați și senatori corupți, fără guvern. Singurul nostru far este el, iubitul conducător. Iubesc nespus muzica lui la xilofon și abia aștept să deschid televizorul unde am programat înregistrările celor mai importante momente ale celor zise de el. Le voi asculta cu respirația oprită.
.........................
31 decembrie 2040, ora 07,51: deschid televizorul și iubitul meu președinte vorbește și se acompaniază la xilofon. Cuvintele lui mă înaripează și plec la muncă plin de elan. Nu mă gândesc la decadentul revelion în care oamenii se distrau ca descreierații și mâncau ca porcii. Am alte idealuri.
31 decembrie 2040, ora 10,54: am ajuns la serviciu, deschid ziarul Scânteia liberă, încep să citesc cuvântarea de azi a iubitului conducător, iar aplauzele pe care le și aud în urechi, mă mobilizează și mai mult să lucrez pentru patronul meu, care este îmbrăcat exact cu aceeași uniformă ca a mea și care zâmbește la fel de simetric ca și mine. Nu mă gândesc la decadentul revelion în care oamenii se distrau ca descreierații și mâncau ca porcii.
31 decembrie 2040, ora 16,74: pentru a fi mai mobilizat am deschis telefonul pe muzică și ascult pentru a nu știu câta oară înregistrările de la festivalul de la Mamaria de anul trecut, pentru că acolo toți compozitorii și toți soliștii s-au întrecut pe ei, cu cântece dedicate copilăriei iubitului conducător. În acest an tema va fi adolescența iubitului conducător, iar pentru următorii 75 de ani sunt programate ediții legate de tinerețea lungă și rodnică a sa. Am auzit că și lui îi plac acele cântece. Mă mândresc că am aceleași gusturi cu acest simbol al eternității.Nu mă gândesc la decadentul revelion în care oamenii se distrau ca descreierații și mâncau ca porcii. Azi mi-am propus să lucrez 16 ore, pentru a-mi arăta mie însumi că merit să mă numesc om.
31 decembrie 2040, ora 21,00:04: plec de la muncă încărcat de cele mai frumoase sentimente pentru conducător, pentru privirea lui care împrăștie numai bunătate și optimism în jur. Sunt mândru de mine că față de perioadele trecute trăiesc într-o lume pură, încărcată de idealuri, fără deputați și senatori corupți, fără guvern. Singurul nostru far este el, iubitul conducător. Iubesc nespus muzica lui la xilofon și abia aștept să deschid televizorul unde am programat înregistrările celor mai importante momente ale celor zise de el. Le voi asculta cu respirația oprită. Nu mă gândesc la decadentul revelion în care oamenii se distrau ca descreierații și mâncau ca porcii. Televiziunea de seară funcționează seara 6 minute. Ziarele au tiraj 1 la 1, adică un ziar pentru un om care știe să citească. Parcă aș mai vrea să aud ceva despre Moș Crăciun sau despre Moș gerilă, numai că mi-am propus să stau în miez de noapte să dorm plin de sentimente nobile și de speranță că mâine va fi la fel de frumos ca azi și .
(28 ianuarie 2017)
No comments:
Post a Comment