La un moment dat am ajuns să spun că nici umbra mea nu o mai cred din moment ce am auzit tot felul de minciuni, una mai gogonată decât alta. Nu m-ar fi deranjat dacă acele minciuni erau nevinovate și spuse doar pentru a acoperi niște goluri insignifiante.
Dar nu a fost așa. Mulți dintre mincinoși erau atât de nesimțiți încât prin prostiile zise îmi insultau inteligența. Mi-l aduc aminte pe căruntul care pe o scenă, gunoiul, vorbea de pensii în euro de niveluri amețitoare. Mi-l amintesc și pe auto-retrasul, mizerabilul, care și el promitea mierea pământului dacă va fi votat. Să nu mai vorbesc despre tartorul lor, mincinos patentat, care la două cuvinte emitea trei minciuni sfruntate. Am văzut și mincinoși mai mititei care îmi spuneau minciunele fie legate de termene, fie legate de conținutul unor capitole. Am ajuns să spun că nu mai cred nici umbra mea, deci nu mai cred pe ale celorlalți.
Este deosebit de trist că s-a ajuns aici, pentru că nu există nici un mod de a pedepsi minciuna indiferent la ce se referă și când a fost emisă. Dacă altfel ar fi puse problemele cu siguranță că mulți și-ar cenzura zisele așa fel încât să nu mai apară și să nu mai zică. Trebuie mai multă logică și o mai bună concirdanță între vorbe și fapte. Există înregistrări, există martori. Minciuna trebuie pedepsită indiferent de momentul când a fost debitată. Sunt pedepse date pentru fapte produse acum 15 ani și trebuiau continuate procesele și cu ceea ce s-a zis acum 9 ani, acum 6 ani dar și în 2016 înainte de alegeri. Există documente scrise, există campanii electorale bazate pe minciuni, pe mari minciuni, pe prostii.
(02 ianuarie 2016)
No comments:
Post a Comment