România a dat mari culturiști de-a lungul anilor și aici mă gândesc la Florin UCEANU, Costica CĂILEANU, Constatin Lazăr, Petru CIORBĂ, Dragoș POPESCU, Nicolae GIURGI, Attila KATONA, Tiberiu HORVATH, Cristian MIHĂILESCU, Mircea SIBICEANU, Constantin BEBEȘELEA, Eugen KANTOR, Petru MOJA, Emeric DECLZEG, Răzvan ARITON, Dumitru NEAG și mulți, mulți alții.
După încheierea carierei sportive, care la unii dintre culturiști este până în 40 de ani, dar la alții ajunge să se prelungească până în 50 de ani, își desfășoară activitatea ca:
- manageri de săli de fitness-culturism destinate publicului larg;
- antrenori personali , având certificate de a profesa o astfel de activitate;
- proprietari de săli, în cazul în care o afacere anterioară le permite un astfel de demers;
- autori de cărți și de materiale sportive în reviste de specialitate;
- antrenori în cluburi sportive care pregătesc culturiști de performanșă;
- arbitri pentru competițiile mari de culturism;
- organizatori de mari competiții de culturism private;
- funcționari sau personal de execuție în alte domenii.
Observ că nu este creat un context adecvat care să pregătească dezvoltarea culturiștilor pentru ce va urma după încheierea activității competiționale, ceea ce generează o serie de neajunsuri pe toate planurile. Am văzut sportivi care și-au luat viața în piept în zona dezvoltării de mici afaceri, ceea ce a presupus învățarea pe cont propriu a nenumărate reguli specifice mediului de afaceri nu prea corect de la noi. Este important că marea majoritate a marilor glorii din culturism și-au găsit rostul, cu greu, dar și l-au găsit și reușesc muncind tot atât de greu ca în vremea când se pregăteau pentru a participa la competiții, să-și câștige existența în condiții cât mai decente. La noi nu există cultura prezentărilor, a demonstrațiilor sau a întâlnirilor cu marile glorii. Nu există la noi nici cultura posterelor cu autografe, ceea ce ar aduce venituri importante marilor culturiști. În alte locuri, marii culturiștii sunt invitați la:
- simpozioane;
- concursuri în jurii;
- lansări de cărți despre cilturism;
- emisiuni tv;
- spectacole de varietăți;
- realizarea de reclame;
- a juca în filme.
Probabil în anii care vor veni și la noi această cultură se va dezvolta și culturiștii vor avea locul lor bine definit după terminarea carierei competiționale. Un lucru este important în toată această evoluție: să nu se piardă experiența acumulată în atâțea ani de generații de culturiști, căci aceasta este una din marile averi ale acestui sport de la noi.
(25 ianuarie 2017)
No comments:
Post a Comment