Cine intră pe wiki să se documenteze, despre Twitter vede o chestie cu care nu prea este de acord, adică restricția ca orice zicere să nu depășească 140 caractere. Experiența mea cu diferiți autori de articole nu este chiar așa de specială din moment ce:
- la un material de maximum 5 pagini primesc unul de 7-10 pagini;
- la un abstract de 50 de cuvinte primesc unul de 200 de cuvinte;
- textele conțin foarte multe elemente redundante;
- descriptivismul bate recorduri inimaginabile;
- bălăceala în banal este la ea acasă, iar oamenii nu-și dau seama;
- preluarea prin copy-paste este un sport care elimină barierele.
În acest context, eu mă simt extrem de confortabil pe Twitter, deși nu-l folosesc perea des pentru că pur și simplu nu aqm ce mesaje să comunic lumii întregi ca să fie nevoie de această rețea. Am cont, când simt nevoia postez, dar sunt o persoană comună și probabil di această cauză nu mă produc ostentativ acolo.
Ceea ce am apreciat eu la Donald TRUMP a fost prezenta lui pe Twitter cu mesaje scurte, directe și clare, ceea ce a făcut să fie înțeles, căci pasărea twitter esre recunoscută prin transmiterea rapidă de mesaje rapide prin triluri în colectivitatea ei. Nu este deloc ușor să spui ce ai de spus în 140 de cuvinte. dacă un amorez vrea săși impresioneze iubita, spunându-i repetat că o iubeste, va repeta de 14 ori miraculoasele cuvinte, ceea ce pentru o femeie cu capul pe umeri este de-a dreptul insuficient. Am urmărit dintre mesajele lui Donald TRUMP și într-adevăr, unele au efectul de bardă care cade peste gâtul adversarului său, iar altele sunt ca niște mângâieri gingașe.
Cred că și la București o echipă ar trebui să stea să citească ceea ce a scris Donald TRUMP pe twitter și să vadă calitățile acestuia, căci noi aven nevoie să ne folosim de calitățile lui dacă vrem să ne fie bine, adică cu mult mai bine decât până acum, că 2017 este anul de resetare.
(20 ianuarie 2017)
No comments:
Post a Comment