Prea mulți bani se duc pe apa sâmbetei, bre!

Neavând ce face, azi-noapte am butonat pe telecomandă de la 206 în jos și am avut marea surpriză să văd că au apărut nenumărate posturi TV cu așa-zisă muzică populară românească. În realitate, la acele posturi:
- apar decoruri de un idilism infantil,
- se exersează ca fundal carpete și alte kitsch-uri,
- cântă persoane fără voce,
- se face parada modei,
- se practică extensiile și cozile false,
- se văd costume care nu respectă nicio tradiție,
- textele nu au metafore, frizează ridicolul,
- dansatorii sunt greoi,
- se vorbește prea mult și se cântă puțin,
- este folosită o limbă de lemn.
Toate acestea se produc datorită existenței unor formații și a unor soliști, prea numeroși la număr, care au scăzut drastic nivelul actului artistic. Între cele două războaie, cântăreții trăiau din ce câștigau la nunți și botezuri, din banii de pe discurile pe care le imprimau și din biletele pe care le vindeau la spectacole. Acum nu mai este așa. Primarii organizează tot felul de șușe cu tot felul de formații și soliști și vin gratis cetățenii din comună sau din oraș să vadă și să asculte doar lucruri improvizate și de calitate foarte salbă. Unele județe au chiar ansambluri de muzică, soliști și echipe de dansatori cu salariu plătit de la buget, ceea ce este anormal pentru că, în titulatura structurii scrie ceva de conservarea tradițiilor. Cine are curiozitatea să analizeze, va vedea că nicio tradiție nu este păstrată, pentru că textele sunt făcute în apartament, costumul național nu e tradițional, ci reinterpretat de o complexitate exagerată, iar actul artistic este de duzină, căci este pe banul statului, nu pe bază de bilet și doar din salariu. 

Eu știam că omul simplu doinea pe câmp, la seceriș, la arat, cu turmele la păscut. Acum, omul complicat doinește la el în apartament, își compune textele și muzica, exact așa cum strungarul face piulițe și șuruburi, ceea ce nu mai este OK căci chestia cu talentul este undeva departe.

(13 august 2022)