Drama românului de rând

Românul de rând trăiește o dramă continuă pentru că:
- nu are bani să trăiască decent, oricît ar munci,
- pentru el toate lucrurile sunt scumpe,
- nu găsește meseriași pentru micile reparații din casă,
- problemele dentare sunt lăsate pentru altădată,
- serviciile medicale la care apelează sunt deficitare,
- medicamentele la care are acces nu-l rezolvă,
- el tot timpul trebuie să scoată banul din buzunar,
- în relația cu statul el este tot timpul în dezavantaj,
- statul îi ia cu promptitudine, dar îi dă cu întârziere,
- este marginalizat minut de minut în permanență,
- este asuprit din toate părțile,

- pentru el nu există soluții, există doar decizii,
- nu are nicio bucurie de niciunde.

Omul de rând are o casă de rând, are o mașină de rând, își duce copilul la o școală de rând, merge la o sală de sport de rând, are acces la un teatru de rând, cumpără țoale de rând, merge cu autobuzul de rând, se distrează la petreceri de rând și nimic nu-l îndreptățește să spere că vreodată se va simți și el altfel decât este la locul de muncă, în casă cu nevasta, căci lipsa banilor îl restricționează să facă acel salt care să-i permită să intre și pentru câteva ore într-o altă lume, lumea oamenilor care-și permit să vadă o trupă unde biletul costă 100 EURO, să facă un Revelion unde un tacâm costă 500 EURO, să meargă într-o vacanță de 1.500 de EURO. Omul de rând cu salariul de 2.000 LEI pe lună are interzis la nenumărate resurse, la care nici cei mai răsăriți un pic, mă refer la cei cu 5.000 LEI pe lună, care nici ei nu au acces la multe.

Omul de rând trăiește drama barierei sale existențiale, în care nimic bun nu ni se va întâmpla vreodată, căci chiar dacă el muncește și vrea să fie respectat, sunt prea mulți cei care nu muncesc și li se plătește nemunca sau dacă muncesc, salariile lor sunt disproporționat de mari în raport cu complexitatea muncii lor, iar omul de rând vede, analizează, merge mai departe, dar durerea în sufletul său se amplifică.


(13 august 2022)