Politicienii români și așa-zisele lor proiecte de tot c-c-tul

 Politicienii români vorbesc despre proiecte cam în termenii următori:

- îmi propun să realizez preoecte,

- lucrez la implementarea proiectelor,

- voi defini o serie de proiecte.

Ei uită că pentru a avea un proiect trebuie:

- să steabilească obiectivul,

- să definească termenul de începere,

- să spună termenul de finalizare,

- să indice costurile și sursele de finanțare,

- să arate ce se întâmplă dacă nu se realizează.

În programele electorale de acum sau din 2016 de când se tot vorbește de proiecte, nu am băzut:

- un tabel cu proiectele,

- prima coloană să aibă nuleme proiectului,

- a doua coloană să aibă momentulde start,

- a treia coloană să aibă momentul de finalizare,

- a patra coloană să indice sursa de finanțare,

- a cincea coloană să arate persoana care răspunde.

Noi suntem persoane destul de vagi în exprimare și cu dorință universală de a fugi de responsabilități. De aceea programele candidaților vor fi extrem de roz, de pline de promisiuni, fără chestiuni clare. Niciun candidat nu va scrie că în caz de eșec în realizarea unui proiect va pleca din funcție. la noi era definită demisia de onoare, instituție care n-a fiuncționat din varii motive, unul dintre ele fiind lașitatea, iar altul, dacă mai vrem un al doilea argument este lăcomia, căci ajuns la borcanul cu miere, este foarte greu să termini brusc cu linsul degetelor sau chiar al mâinii până la cot mânjită de conținutul lipicios și dulce din borcan sau din butoi, dacă funcția este ceva mai importantă.

(17 septembrie 2020)