În 19 noiembrie 1946 s-au derulat alegerile în România postbelică, alegeri care au fost fraudate în modul cel mai grosolan cu putință. Atunci nu erau camere de luat vederi ca acum și doar dacă facem niște ipoteze, avem imaginea a ceea ce a însemnat fraudarea, ca operație bine dirijată, oricum nu de la București, căci în acele vremuri partidul comunist avea doar vreo 1.000 de membri, iar acoliții săi nu erau câtă frunză și câtă iarbă, vorba poetului, ci tot așa puțintei.
Au votat undeva în jur de 7 milioane de cetățeni.
Blocul Partidelor Democratice a obținut 69% din voturi.
PNȚ a obținut 13% din voturi.
PNL a obținut 4% din voturi.
UNM a obținut 9% din voturi.
Dacă într-un sac încap 700 de buletine, rezultă că au fost manipulați 70.000 saci, deci cine a vrut să fraudeze a avut mult de treabă căci a mânări prin 70.000 saci trebuia o armată de borfași care în niciun caz nu lucrau la lumina zilei și nici nu operta pe de-a moaca, de dragul instaurării democrației în scumpa noastră țărișoară.
În 20 decembrie 1937 au avut loc alegeri unde au participat 3,1 milioane de cetățeni și rezultatul a fost următorul:
PNL a obținut 36% din voturi.
PNȚ a obținut 21% din voturi.
UNM a obținut 5% din voturi.
Dacă în 1937 PSD a obținut 0,23% din voturi, în 1946 în cadrul alianței Blocul Partidelor Democratice, a obținut 81 de mandate din totalul de 414 câte avea parlamentul pe atunci, ceea ce însemna cam 20%, creștere pe care eu o văd mai mult decât spectaculoasă, adică dubioasă, zic.
Nu spun că în 1937 nu s-au mânărit voturile, marii competitori comportându-se ca niște virgine înainte de marele eveniment din noaptea nunții. Cu siguranță că fiecare a făcut exact ceea ce a fost în stare, dar mergând pe teoria compensației, tot la rezultatul real zic eu că s-a ajuns, căci + și - se echilibrează cât dse cât.
Ca să nu existi în 1937 și să apari ca fiind forța cea mai importantă și nu oricum, ci cu 69% din voturi în 1946, după un război pustiitor, dar fără o revoluție profundă, cu forte politice ample, arată că ceva-ceva s-a întâmplat și procesul electoral a fost viciat în 1946, nu cu software, nu cu tablete, cu alte instrumente de asistare informatice sofisticate, ci brutal, nu din pix, ci sus de tot unde era decizia politică și marele far cu stea de generalissim învingător, din mișcarea degetului, indicând direcția de urmat scrisă pe un șervețel la Yalta, direcție ce avea să fie schimbată abia în 1989.
Am văzut pe Antena 3 și pe România Tv niște filmulețe de la BES-1 cu mișcări nebrowniene ale unor saci cu buletine și m-am gândit cum furnicuțele au mișcat buletine în 1937 ca să reechilibreze pe marii actori, dar fără efecte majore. Despre 1946 nu trebuie să-mi imaginez nimic pentru că acolo mustăciosul a hotărât, iar ceilalți doar au scris, fără să comenteze, iar sacii au stat cuminți și intangibili. Filmulețele arată că tehnologia este prezentă, că informatica evidențiază comportamentul oamenilor exact așa cum este el. dacă la fotbal cei care conduc jocul revăd secvențe înregistrate și corectează decizii, aici în procesul electoral reluarea votului este un proces care nu se va încheia niciodată, căci de fiecare dată vor exista învinși care contestă, iar cârcoteala este marea artă care ne deosebește pe noi mioriticii care avem în vorbire cuvintele doină și dor, pe care nu le mai are nimeni și de care suntem așa de mândri. este și motivul din care nu avem autostrăzi, nu avem spitale și facem totul de mântuială. Cineva trebuie să pună punct acestei hârjoneli ieftine, căci și verbul a manipula se conjugă fără dificultate și fără oprire.
(01 octombrie 2020)
No comments:
Post a Comment