Toată lumea știe că informatizarea costă și nu costă puțin, ci foarte mult, iar în informatizare nu este loc de improvizație. Noi aven obiceiul că dacă auzim ceva în stația de autobuz credem că deja suntem specialiști în acel ceva și dacă visăm un pic, credem că suntem chiar doctori în acel ceva. Nici nu este de mirare cu numărul mare de doctori de după anul 2.000 care sunt mai mulți decât ciupercile răsătite în pădure după ploaie.
Cei care pun pe Internet fișiere cu texte și poze destinate cititului și eventual le însoțesc și de filmulețe sau animații oarecare, nu fac e-Learning.
Cei care pun o cameră video, se înregistrează când predau, scriu la tablă și dialoghează cu elevii din clasă, dând posibilitatea celor care stau acasă să participe și ei la lecții, nu fac e-Learning.
Cei care trimit poze cu ceea ce au scris ei pe tablă în timpul orei la clasă, nu fac e-Learning.
e-Learning înseamnă cu totul altceva și anume:
- bani mulți investiți în lecții,
- instruirea profesorilor să creeze lecții folosind instrumente multimedia,
- dezvoltarea de laboratore pentru realizarea comăponentelor de e-Learning,
- acceptarea unui mod de lucru interdisciplinar,
- elaborarea de șabloane de elaborare a tipologiilor de lecții,
- instruirea elevilor pentru a accesa corect resursele de e-Learning,
- schimbarea din temelii a paradigmei profesorului suveran la clasă.
dacă se vor opera schimbări radicale în tehnologiile de instruire a elevilor, cu siguranță că se vor face pași importanți în a dezvolta un e-Learning sănătos. În caz contrar, fiecare va face ceea ce crede el, pe bani puțini și rezultatul va fi un e-Learning caricatural, exact așa cum se exersează acum.
(25 septembrie 2020)
No comments:
Post a Comment