Despre bătrânii patriei...

 Să lămurim niște lucruri:

- în Ro pe 2019 erau 5,180 milioane de pensionari,

- în Ro pe 2015 erau 3,5 milioane de persoane peste 65 de ani, din care numai o parte sunt pensionari,

- în Ro, aveam 826 mii de persoane peste 80 de ani, din care doar o parte sunt pensionari,

- în Ro speranța de viață este 75,3 ani iar sub noi se află Bulgaria, Litiania și Letonia,

- șări precum Franța, Spania, Suedia, Irlanda, Germania și Grecia u sperața de viață de peste 80 ani.

Rezultă că bătrânii care primesc pensie sunt nu 5,180 milioane, ci cel mult 3,5 milioane, restul pensionarilor sunt sub 65 de ani.

Se zice că șefa FMI Christine LAGARDE, care este o jună de 64 de ani ar fi declarat că bătrânii trăiesc prea mult și este un risc pentru economia globală, trebuie făcut ceva.

A venit pandemia cu SARS COV 2 și a făcut ravagii în căminele de bătrâni, probabil sprer satisfacția acestei persoane, dacă zicerea este autentică și nu este un fake news.

România este țara unde se cultivă lipsa de respect față de bătrâni, lucru care se vede:

- în autobuz,

- în modul de adresare (boșorogule, babo, hodorogule)

- concluziile cum că-i caută moartea acasă și ei se plimbă prin piețe sau prin mijolace de transport,

- în mediul politic, prin învrăjbirea tinerilor împotriva bătrânilor,

- în dorința de posedare de bunuri cu forța sau prin șantaj,

- în familie prin atmosferă de teroare și violență,

- în societate prin marginalizare continuă și agresivitate,

- în disprețul cu care sunt tratați de serviciile publice.

Bătrânii reprezintă o resursă ieftină pentrun că:

- au case pe care copiii lor sau vecinii  le vânează să le obțțină pe nimic,

- dispun de un fond cu care au contribuit din care se înfruptă statul și alți profitori,

- cei care au depozite financiare sunt ușor de deposedat fără violență,

- sunt posesori de bijuterii, tablouri și alte valori ușor de transformat în bani de risipit.

Singurii care sunt interesați ca bătrânii să nu fie exterminați sunt cei din industria farma, căci multe dintre outputurile lor se adresează acestora și bătrânii fiind 100% asigurați, reprezintă consumatori care plătesc integral și fără riscuri, comparativ cu acele categorii de persoane care în ziua de azi nu plătesc niciun fel de asigurare de sănătate, dar se înfruptă din rezervele plătite de alții, inclusiv de bătrânii la vremea lor.

Se zice că măgarul când își simte sfârșitul dispare și este de negăsit. Există și unele popoare care aveau tradiția de a-și duce bătrânii pe vârf de munte, abandonându-i ca să sfârșească acolo în singurătate. În vremuri nu prea îndepărtate, atât bătrânii neputincioși cât și persoanele cu handicap erau smulse din sânul familiilor, apoi împușcate și arse în crematorii destul de apropiate de orașe, fumul rezultat împovărând pentru totdeauna generațiile rămase în viață.

Unii dintre bătrâni sunt de dreapta, dar nu contează, căci tot bătrâni consumatori, care nu produc nimic sunt. Cei mai mulți fac parte din cohorta celor 4 milioane de membri ai partidului comunist, ei formând armata celor care au construit blocurile comuniste, uzinele comuniste, combinatele comuniste, caracterizate de comunistul Petre ROMAN ca fiind mormane de fiare. Unii dintre ei sunt părinții celor care au azi 35-45 de ani și peste.

Dacă tinerii de azi de 25-35 de ani sau maturii de 45-55 de ani ar rămâne la ani neschimbați și eu aș mai crește an de an în vârstă, m-ar apuca invidia. Numai că timpul trece și peste ei exact cum a trecut și peste mine, căci și eu acum 30 sau 40 de ani am fost tânăr. Vor vedea și ei atunci ce înseamnă să fi bătrân și să fi considerat:

- asistat social,

- inutil,

- ramolit,

- povară,

- consumator,

- vulnerabil.

La noi există o vorbă: dacă nu ai un bătrân, să-ți cumperi. Se aude din ce în ce mai rar, pentru că vremurile s-au schimbat și sunt asmuțiți împotriva bătrânilor nu naumai tinerii, ci și copiii pentru că trebuie căutat un inamic al tuturor relelor din societatea noastră și acesta a fost identificat în categoria persoanelor cu părul alb, cu fața zbârcită și fără dinți în gură, care au mersul greoi, nesigur și care se strecoară în viață ca niște umbre din dorința de a nu deranja pe careva cu respirația lor sau cu durerile lor cotidiene.

(24 septembrie 2020)