Am o prietenă fostă colegă de clasă la liceu de acum 55 de ani care locuiește la Paris și care mi-a zis că în perioada pandemiei la două săptămâni o sunau de la primărie s-o întrebe de sănătate. Chiar i-au adus pachete cu alimente de bază, deși statutul ei financiar și poziția ei socială nu necesitau în niciun caz să i se ofere acele ajutoare. Numai că acolo seniorii erau tratați cu deferență și respect, iar acele produse reflectau grija primăriei și indirect a comunității pentru persoanele de peste 70 de ani.
Și la noi există evidențe ale persoanelor vârstnice. Un telefon n-ar fi stricat, mai ales pentru cei care nu au pe nimeni care să le vină în ajutor. Nu aș fi scris acest articol dacă zilele trecute nu aș fi primit un telefon de la primăria capitalei nu să mă întrebe ce mai fac, ci să-mi prezinte realizările primarului general care erau excepționale în viziunea lor, catastrofale, în viziunea mea și să mă îndemne să ies la vot. Să nu mai spun că cei autointitulați că fac o altă politică, ieri dar și azi, m-au bombardat cu SMS-uri să merg la vot și să-i susțin. La anul și la mulți ani, nene, căci o altfel de abordare doream de la toți.
(26 septembrie 2020)
No comments:
Post a Comment