Nu sunt eu BRENNUS să le spun celor care au pierdut în alegerile din 27 septembrie 2020: Vae victis! Dar stând și judecând la rece, chiar merită așa ceva acești perdanți din alegerile locale, ca orice perdanți din toate timpurile pentru că:
- au băgat banul în campania electorală,
- și-au făcut iluzii extrem de colorate,
- s-au bazat pe calcule eronate,
- se vedeau supradimensionați valoric,
- gustul îngrângerii este amar.
Am zis dintotdeauna că victoria, ca și înfrângerea, se construiesc, asemeneau unui zid, cărămidă cu cărămidă, iar singurele chestii caare sunt apreciate sunt cele care se văd, rămân, sunt finalizate complet și au utilitate permanentă, restul fiind doar elemente de imagine, volatile, fugare, nereținute, facile și grăbite. Învingătorii din 27 septembrie 2020 își sorb băutura turnată în cupa victoriei, iar perdanții își ling rănile în singurătate, îndurerați, uitați și neajutorați. Fiecare trăiește momentul exact cum și-a dorit, căci cine a construit un zid solid are ce arăta, iar cine a fușărit, vorbește doar despre lucruri pe care le va face, fără a fi convingător, dacă a avut șansa să arate de ce este în stare.
Dacă perdanții mai au indecența de a ieși în public și de a se lamenta sau de a emite pretenții, desigur, că vor vedea repetarea gestului lui BRENNUS pe taler și le va răsuna în ureche vorbele lui: Vae victis! S-a vorbit despre auditul cerut de PONTA când a devenit premier pentru a face dreptate până la capăt. Nicușor DAN a zis el ceva de o destinație a contracandidatului său principal. Sunt numai vorbe aruncate de politicieni pentru a da bine, dar dacă metehnele se vor menține vom vedea în 2024 sau chiar cu mult înainte, ceea ce nu s-a mai văzut, iar trasul la indigo nu este o invenție dâmbovițeană, cum nici OPRESCU nu este unic în felul lui, iar poetul a scris ceva despre repetabila povară, poem de citit obligatoriu.
(28 septembrie 2020)
No comments:
Post a Comment