Neisprăviții

Am cunoscut la viața mea tot felul de oameni, dar cea mai proastă impresie mi-au făcut-o neisprăviții. Uni neisprăvit este individul care:

- începe ceva și lasă lucrul baltă pentru a începe altceva,

- se ridică de la masa discuțiilor, dispare ca măgarul în ceață,

-  lasă pe ultima clipă problema care nu s-a rezolvat de la sine,

- se bagă în toate, dar nu se pricepe să finalizeze nimic,

- stă cu mânecile suflecate și se face că muncește,

- nu are a spune că a făcut ceva de unul singur,

- zice că știe de toate, dar concret nu s-a apucat de nimic concret.

Viața este plină de neisprăviți, lucru care m-a făcut să fiu foarte circumspect atunci când cineva a venit la mine cu vreo propunere. De fiecare dată le-am cerut celor cu care aveam o primă discuție să vină cu o pagină scrisă cu lucruri concrete, cu acțiuni, termene și responsabilități, dar mai ales cu specificarea implicării lor ca responsabilități, termene și condiționări. Din 10 indivizi plini de idei, nu știu dacă mai reveneau la o următoare discuție 2-3, ceea ce arătau că restul erau neisprăviți:

- dornici să se bage-n seamă,

- ahtiați de dorința de a fi prezenți,

- plini de importanță nemeritată,

care imediat când vedeau despre ce este vorba se retrăgeau spunând că:

- nu sunt ascultați,

- le sunt negate ideile,

- vor, dar nu sunt lăsați,

- mediul nu le este prielnic.

Când se lămureau lucrurile de la început și contextul responsabilizării și acțiunii concrete era bine definit, neisprăviții își căutau un alt loc unde să se manifeste și bineînțeles să încurce lucrurile după rețeta lor verificată.

(05 septembrie 2020)