Evenimentele rare și legile

Întotdeauna legile trebuie să acopere toate situațiile în mod:

- distinct,

- adecvat,

- complet,

- eficient,

- convingător.

Se știe că omenirea a traversat cam toate etapele posibile și sistemele economice s-au confruntat cam cu tot ce s-ar manifesta pe această lume, deci mulțimea stărilor unui sistem economico-social se construiește astfel încât să fie completă fără prea mari dificultăți. Stările identificate pentru orice sistem economico-social ar fi:

- normale climatic,

- anormale climatic,

- normale medical,

- anormale medical,

- normale contextual,

- anormale contextual,

- normale economic,

- anormale economic,

- normale astrologic,

- anormale astrologic,

- normale religios,

- anormale religios.

Atât pentru stările de normalitate se definesc nuanțe, cât și pentru stările anormale. De exemplu, la stările normale climatic se definesc: starea de precipitații, temperaturi și durate optime, iar pentru stările anormale climatic se definesc ploi torențiale, înghețuri și călduri toride. Pentru toate se definesc intervale, astfel încât să se cunoască exact în ce stare se află o comunitate. Pentru fiecare dintre stări se construiesc legi care să dea modul de acțiune al oamenilor, astfel încât să nu mai fie situații în care oamenii să ridice din umeri că e vid legislativ sau să improvizeze, exact așa cum s-a întâmplat în acest an 2020 al pandemiei COVID 19. Lumea a traversat pandemii nenumărate, dar nu a învățat nimic. O lege a pandemiei trebuia să existe și acolo trebuia să se găsească elemente legate de:

- organizare,

- stocuri,

- control,

- măsuri,

- comportament,

- obligații,

- restricții.

Și cutremure există. În 1977 lumea s-a șocat deși în 1941 fusese un cutremur devastator care a făcut în București multe victime. Și totuși nu există o lege a cutremurelor, care citită să spună clar ce trebuie făcut din prima clipă pentru a limita efectele dezastrului. Nici o lege a inundațiilor nu avem. Sunt însă legi pentru orice nimicuri, din care să mai rezulte oarece privilegii. Nici o lege a războiului nu avem, ca și cum trăim pe sub pământ și credem că suntem feriți de așa ceva deși România a fost înplicată în tot felul de războaie, din unele ieșind extrem de șifonată. Să mai zic ceva despre o lege a luptei antitero? Nu, pentru că parlamentarii s-au ocupat să spună la câte oi trebuie să fie un câine de pază sau cum să circule trotinetele electrice.

Noi credem că fenomenele rare nu ni se întâmplă, numai că viața arată că nu e așa. Pandemia este un fenomen rar. A fost gripa spaniolă acum 100 de ani. S-a produs în 2020 o pandemie. Dacă aveam o lege a pandemiei făcută nu sub presiune, ci cu creier, cu consultarea specialiștilor, acum totul ar fi fost perfect organzat și nu mai bâjbâia nimeni exact așa cum se întâmplă acum cu improvizații. Legile au și regulamente și legea pandemiei însoțită de regulamente, de proceduri ne-ar fi scos din încurcătură, cu condiția să nu fie făcute prost, ci clar, fără chestii ambigue, așa cum le plac legiuitorilor mioritici să facă pentru a lăsa totul în coadă de pește.

Încă nu e prea târziu pentru ca parlamentarii să se apuce să trateze evenimentele rare, căci o lege a invaziei lăcustelor nu trebuie ignorată deși lăcustele nu ne-au mai invadat de 500 de ani. O lege a invaziei rozătoarelor, a păsărilor și animalelor de pradă ar merita atenție și ea, deși doar în filme am mai văzut chestii din acestea deși cândva, undeva s-au produs. În ignoranța noastră zicem că nouă nu ni se va întâmpla. Și dacă se întâmplă, ridicăm din umeri ca fraierii și implorăm îndurare și ajutor divin.
ca să dovedesc superficialitatea abordării, în Constituție cuvintele dezastru, pandemie, cutremur, inundații calamități nu apar ca și cum noi am trăin în Rai. Numai cuvântul război apare de 9 ori.

(16 mai 2020)