Sunday, May 24, 2020

Ce vedem? Harababură, bien sûr...

La ora actuală vorbim de sisteme informatice naționale, de baze de date distribuite și de informatizarea societății. Se vede că doar vorbim din moment ce:
- baze de date distribuite nu avem decât una de pe vremea comuniștilor,
- sisteme informatice naționale ne facem că avem, dar nu avem,
- informatizarea societății fără bani nu s-a făcut și nu se va face în vecii-vecilor.
Dacă am avea baze de date naționale ar trebui să știm în timp real:
- cine s-a născut,
- cine a trecut în lumea drepților,
- care sunt cei care primesc ajutor social,
- cine sunt persoanele aflate în șomaj,
- cine sunt pensionarii și ce pensii au.
Dacă atunci când se gestionează admiterea în liceu și examenul de bacalaureat sistemele informatice sunt caracterizate prin erori zero, tot așa ar trebui să se întâmple și în celelalte cazuri, dar ar trebui:
- să fie personal responsabilizat,
- să existe proceduri de culegere și de introducwere date în sisteme,
- să se procedeze la instruirea acestui personal,
- să se dea salarii corespunzătoare celor ce interacționează cu computerul.
La ora actuală dispunem de niște sisteme informatice neprietenoase, cu interfețe care nu sunt destinate cetățenilor, căci în disprețul birocraților, cetățeanul este privit doar ca o anexă oarecare și nimic altceva. Când se proiectează bazele de date se stabilesc câmpuri, deci datele care vor fi stocate și acestea devin și criterii de selecție. Bâjbâielile legate de:
- înregistrările duble,
- raportările întârzâiate,
- inexactitățile surselor,
arată marile carențe existente în sistemele informatice legate de cetățenii care apelează la sistemul sanitar național și mai ales faptul că nu se lucrează în timp real, căci proiectanții sistemelor și decidenții nu au înțeles importanța matricei rolurilor. Nu este o filosofie să se stabilească cu exactitate cine introduce date, ce date introduce, de pe ce calculator și mai ales dacă are dreptul să facă acest lucru. Deja lucrurile sunt puse la punct în băncile virtuale sau în magazinele electronice și translatarea lor este doar o chestiune de a accepta o realitate și de a face sistemul informatic eficient. Nu trebuie decât o selecție de criterii și tastarea unei comenzi simple pentru a obține tot ceea ce are nevoie decidentul. Cu consiția ca baza de date să fie completă, corectă și la zi. Mi s-a părut straniu când am văzut cifrele avansate în legătură cu măștile care trebuie distribuite celor nevoiași.
Se definea conceptul de nevoiaș, prin stabilirea unei limite de venit.
Se definea numărul de măști ce se distribuie pe unitatea de timp.
Se stabilea lungimea intervalului de timp.
O expresie simplă stabilea necesarul de măști, costul măștilor și orice și-ar fi dorit decidenții, chiar în diferite ipoteze de lucru. Ceea ce am văzut ieri, mi-a creat certitudinea că:
- nu avem o bază de date unică,
- nu avem o bază de date actualizată,
- un același indicator are valori diferite la fiecare bază de date,
- fiecare face ceea ce crede, independent,
- bazele de decizie sunt multiple și inexacte.
Despre morala care se desprinde nu aș avea prea multe de zis. Trebuie doar ca marea decizie să fie luată și modelul sistemului informatic cu gestiunea pașapoartelor să fie multiplicat, că este un exemplu de bune practici. Celelalte sisteme sunt aiuritoare. Voi da doar exemplul acelor sisteme informatice în care denumirile de conturi diferă deși codul IBAN este același. Mai dau și exemplele unor formulări cu termeni prea tehnici care fac necesară asistența unor așa-ziși specialiști care preiau și lămuresc lucrurile din cauză că interfețele cetățean-computer sunt prost construite.



(24 mai 2020)

No comments:

Post a Comment