Foarte mult se bate monedă pe sănătatea oamenilor politici, uitându-se că și ei sunt ființe și ca orice ființă, înregistrează nu numai uzură morală, ci și uzură fizică, adică se îmbolnăvesc.
L-am văzut la Tv pe Fidel CASTRO prăbușindu-se.
Am văzut-o pe Hillary CLINTON în campania electorală lichefiindu-se.
Am văzut-o pe Magela MERKEL bălăbănindu-se ușor nesigură.
L-am văzut la Marcel CIOLACU având tendința să răstoarne tribuna de la care vorbea.
E omenește să apară și astfel de situații, pentru că toți oamenii au și momente bune și momente mai puțin bune. Ideea este că impactul în mase este devastator. Tot poporul vrea conducători cu sănătate de fier, gata să ia marile decizii în orice moment, chestie incompatibilă cu fragilitatea pe care o generează o comorbiditate oarecare. Și mremierul Marii Britanii se dădea grande până a luat COVID 19 și era să dea colțul, ceea ce arată că actele gratuite de vitejie sunt și inutile și riscante. Mi s-a părut ciudat că Marcel CIOLACU își cerea scuze. Ar fi fost justificate acele scuze dacă ceea ce i s-a întâmplat depindea strict de voința lui, ceea ce nu a fost cazul.
Ceea ce se știe cu precizie este faptul că o astfel de întâmplare duce la pierderea alegerilor, căci dacă alegătorii empatizează cu candidații care-și pierd pe cineva drag sau cu un accidentat rutier, ei văd în fragilitatea candidatului imposibilitatea luării de decizii ferme, eficiente și oportune, deci candidatul nu va câștiga alegerile în vecii-vecilor.
(14 mai 2020)
No comments:
Post a Comment