Obsesia cu rușii

Există deja o întreagă literatură legată de influențele rusești în România. Eu nu am negat realitățile istorice când rușii treceau prin principate ca prin brânză. Nu am negat că Armata Roșie a traversat România și armatele sovietice au zăbovit ăână prin 1957 pe plaiurile noastre mioritice și a fost o mare victorie că Gheorghe GHEORGHIU-Dej a reușit să aibă câștig de cauză în negocierile cu retragerea acestor armate.

Nu neg nici că VALEV a avut ideea năstrușnică a complexelor agricole pe teritoriul nostru, ceea ce l-a înfuriat pe același Gheorghe GHEORGHIU-Dej și a dat o declarație de independență. Trebuie să reamintesc că în 1968 când a avut loc invazia Chehoslovaciei armata română nu a participat iar Nicolae CEAUȘESCU a avut un discurs de-a dreptul memorabil.

Cred că sunt suficiente argumente care să ne ducă la concluzia că influența rusă aici este nulă, mai ales că:

- suntem țară membră UR,

- facem parte din Alianța Nord-Atlantică,

- mergem la Parlamentul Europeam,

- nu mai avem nicio treabă cu Russia.

A fost condiție de intrarea în UE ca toate problemele cu toate statele să fie rezolvate și să avem tratate cu toate statele, adică să nu avem probleme nerezolvate cu niciun stat. Deci problema rusă este soluționată. Ei cu ale lor, noi cu ale noastre. Că noi cumpărăm gaz de la ruși cu prețuri mari, este o altă poveste. Noi avem scutul de la Deveselu, noi facem parte din structurile NATO și a invoca influențele rusești, fără a dovedi, pentru a începe procese serioase de înaltă trădare nici ca punct de vedere gazetăresc nu mai trebuie să reprezinte un punct de pronire într-o analiză. România este un stat puternic, are o armată puternică, foarte bine organizată, care a trecut în condiții excepționale probele în teatre de război și are servicii de informații de temut, eficiente și integrate în parteneriate strategice. Menirea noastră istorică este măreață, iar poporul român are mândria și eroismul său, care nu îngăduie ca vreo clipă cineva să se îndoiască de verticalitatea și de pasul său drept și apăsat cu care calcă prin istorie.

(10 mai 2020)