Întotdeauna am știut că profesioniștii au ultimul cuvânt, iar politicienii nu depășesc stadiul de mameluci. Cred că CCR face exact ceea ce îi permite Constituția, iar cei ce cred că se află deasupra legii, când se lovesc de lege își dau seama că sunt mici, mici de tot. Cred că dacă fiecărui judecător de la CCR i s-ar oferi vreo 100.000 de salarii compensatorii pentru a demisiona, sunt sigur că în doi timpi și trei mișcări cele 9 locuri ar deveni vacante și s-ar modifica structura CCR să fie în concordanță cu dorințele și visurile celor care vor altceva. Nu văd altă soluție de a ieși din acest blocaj, căci alegerea pe o așa de lungă perioadă a judecătorilor de la CCR și împrospătarea lor treptată, face imposibilă acea reformă din interior pe care unii o așteaptă ca o izbăvire.
Așa cum un deget privit din diferite unghiuri arată altfel, tot așa și textele de lege prin interpretări azi au o viziune, mâine au o altă viziune și dacă se trage linie, se va conchide că toată lumea a avut dreptate, deși textele sunt despre viziuni incompatibile.
Noi avem plăcerea de a schimba regulile în timpul jocului, mai ales argumentând că regulile sunt strâmbe, că încalcă cele mai elementare norme, bla, bla, bla.
Eu știu că nu este bine nici să nu te pui cu profesioniștii, dar nici cu vrăjitoarele ca dacă te afurisesc, cele mai teribile nenorociri se abat asura ta și a 99 de neamuri, iar zicerile din urmă cu câteva zile la adresa judecătorilor CCR nu s-au lăsat fără consecințe, căci acolo există un adevăr, greu de combătut, mai ales că totul se joacă în jurul unei cărțulii cu 156 de articole, care stă bine-mersi în buzunarul de la orice cămașă la piept, din care fiecare înțelege exact ceea ce vrea, mai ales dacă e de meserie. Profanii își rup gâtul și ies foarte șifonați în bătălia cu meseriașii.
(07 mai 2020)
No comments:
Post a Comment