Deși ministerul de resort se numește Ministerul Educației Naționale, de parcă ar exista și un Minister al Educației Comunale, un Minister al Educației Sătești, un Minister al Educației Orășenești, un Minister al Educației de Cătun sau un Minister al Educației Continentale sau un Minister al Educației Interplanetare, cert este un lucru:
- ministerul se ocupă de orice;
- ministerul face de toate;
- ministerul a abandonat calitatea;
- ministerul urmărește cantitatea;
- ministerul nu se ocupă de educație.
Ca să fiu contrazis, accept să mi să spună unde se vorbește clar, explicit, direct și sistematic despre:
- corectitudine,
- cinste,
- onoare,
- curaj,
- dreptate,
- voință,
- muncă;
- exemplu,
- dăruire,
- bunătate,
- toleranță,
- transparență,
- familie,
- respect,
- abnegație,
- gândire,
- creativitate,
- hărnicie,
- egalitate,
- ajutor,
- simțire,
- iubire,
- valoare.
Atât timp cât manualele școlare sunt bizare, neechilibrate, neconcordante, îngrămădite, înghesuite, amalgamate, nestructurate, înșiruite și deficitare, este clar că bietul elev nu este educat, nu este format, nu este instruit. El este doar un robot la cheremul unor inși numiți învățători sau profesori, mulți dintre ei cu calificări discutabile, toți urmărind doar stocarea temporară de cunoștințe, pentru a se realiza un mod mecanic de a verifica gradul în care s-a derulat procesul de stocare. Atât timp cât numai 20% dintre outputurile sistemului educațional mioritic sunt la un nivel adecvat de pregătire, în ideia că au capacitatea de a răspunde decent la 1.000 de întrebări simple, sistemul nu-și îndeplinește menirea. Dacă are cineva curajul să mă contrazică, să mergem împreună în 1.000 de școli alese aleator și în fiecare școală să punem 100 de elevi să citească după o carte acolo unde aceasta se deschide la întâmplare și să verificăm tot acolo din 20 de profesori câți nu au avut restanțe în studenție și câți sunt titularizați cu medii peste 7. Aștept să fiu provocat.
(12 decembrie 2017)
No comments:
Post a Comment