Defectele sistemului educațional: cultivarea non-valorilor

Cultivarea non-valorilor este deja un sport național. Televiziunile prin tot ceea ce fac cultivă non-valori aducând în prim plan persoane și nu personalități, astfel încât se crează o mare confuzie pe scara valorilor și sunt impuse drept modele persoane care nu știu să facă fix nimic, în afară de scandaluri, de agramatisme și ziceri de un primitivism strigător la cer.

Este răsturnată 100% scara valorilor încât tinerii în formare nu au modele și ei găsesc în viața de zi cu zi drept modele exact ceea ce nu are nicio legătură cu ceea ce ar trebui să fie modele. Apar în jurii persoane care evaluează în zone unde nu au produs nimic, dar conduc la rating prin simpla lor prezență, pentru că numele lor este legat de scandaluri sau de știri care au făcut senzație nu prin ceva valoros, ci doar prin acțiunea de maximă excentricitate executată la cerere sau din întâmplare.

Ecranele sunt frecventate de persoane care propagă un pseudofolclor penibil la cotele cele mai de jos, dar care prin tunări sau aranjări spectaculoase dau bine și fac audiență, deși audiență s-ar face și altfel, nu prin lucruri facile, de doi bani și trei lulele.

Cultivarea non-valorilor se face cu grație și perseverență în sistemul educațional prin:

- acordarea de titluri științifice unor persoane ale căror merite sunt disproporționat mai mici;

- semnarea de cecuri în alb prin care sunt validate rezultate care nu sunt obținute încă;

- promovarea pe criterii periferice, locale și neimportante a unor persoane mediocre;

- deformarea de realități prin prezentarea nerealistă a rezultatelor inexistente drept valori;

- relaxarea criteriilor de ierarhizare și trucarea modalităților de evaluare de fațadă;

- răsturnarea piramidei pozițiilor din statele de funcțiuni care nu mai reflectă nimic.

Sistemul educațional deși are armele eficiente de autoapărare în ideia de a conserva valori, nu o face fie din neputință, fie din comoditate, fie din neglijență, fie doar pentru că autoconservarea are la bază și multă inactivitate și mult oportunism, toate învelite în așa-zise principii de transparență totală. Se știe că rolul profesorilor universitari în a gira așa-zisele lucrări științifice al rârnăiașilor a fost determinant, chiar dacă semnăturile lor se aflau doar pe paginile de cuprins unde pârnăiașii își declarau intențiile. Se spune că și iadul este pavat cu bune intenții. Numai că a semna pentru ceva ce nu există este o mare eroare, căci transferul de notorietate de săcea de la Ț către zero, uneori zero absolut sau zero barat sau doar o bucățică din zero.

Să nu creadă cineva că non-valorile au fost cultivate în sistemul educațional după 1989. Nu, ele au fost cultivate, dar la o scară ceva mai redusă și înainte de 1989 căci și atunci se acordau titluri academice aiurea și pe criterii politice, se făceau promovări pe poziții didactice prin selecții abracadabrante fără nicio bază reală, ci la opțiunea liberului arbitru. Numai așa se explică doctorii fără bacalaureat, profesorii universitari veniți de la Răsărit și mai ales decapitarea învățământului prin trimiterea la stuf a unor mari profesori ca să se facă loc lupilor tineri plini de revoluționarism.

(27 decembrie 2017)