Prin niște vectori de opinie ai PSD se aud de câteva luni bunie niște icnete incerte, care seamănă mai mult cu niște scremeri jenante din moment ce se vede cu ochiul liber că nu au nimic real în spatele celor zise sau urlate din motive necunoscute sau neidentificate.
Un lucru este cert: nici ei nu cred ce spun, deși o spun:
- apăsat;
- repetat;
- silabisit;
- mimând;
- privind;
- clar.
Este clar că toți care vorbesc despre mitinguri de zeci, sute sau milioane de demonstrați o fac în nume personal, căci la vârf se cunosc niște realități, care nu permit pornirea unor aventuri de proporții care nu ar ar aduce PSD0ului niciun spor de imagine. Acum s-a găsit un adversar, numit statul paralel, dar el este de import, fără a fi identificat cu numele lui X sau al lui Y sau al lui Z, chestie care nu are caracter mobilizator așa cum au avut demonstrațiile din iarna anului 2012 când populația a venit să-și apere simbolul când cineva a avut zicerea nefericită: ghici ghicitoarea mea. Acum sunt alte vremuri, oamenii au alte așteptări și nu i-ar mai scoate în stradă decât o motivație puternică, inexistentă azi.
(05 decembrie 2017)
No comments:
Post a Comment