Defectele sistemului educațional: politizarea

Într-o societate ciudată cum este a noastră, cel mai rău lucru care s-a întâmplat a fost politizarea învățământului care a cuprins:

- inspectoratele școlare prin numirile de inspectori generali strict după carnetul de partid;

- școlile de toate gradele prin numirile de directori, deși sunt organizate simulacre de concursuri;

- ministerul prin toate pozițiile de la ministru până la șefii de servicii prin rotație;

- accesul la resursele financiare prin licitații de reabilitare și de editare manuale;

- procesul de promovare a cadrelor didactice prin comisii de grad și de examinare;

- procesul de angajeare a tersonalului auxiliar care se face exclusiv prin relații.

Faptul că nu mai există nicio resursă în sistemul educațional care să nu fie pusă în corespondență cu apartenența la sfere de influențe politice are ca prim efect distanțarea de elementele calitative ale proceselor educaționale, școala fiind bântuită de:

- instabilitate;

- subiectivism;

- arbitrariu;

- comoditate;

- pasivitate;

- noncalitate;

- heirupism;

- imobilism.

Deteriorarea climatului din școli unde violența nu mai este o raritate, evidențiază gravele carențe existente în întreg sistemul educațional care a lăsat pe ultimul plan calitatea cadrelor didactice. Absența unor criterii clare de diferențiere a cadrelor didactice după:

- pregătirea din facultate ca specializare și mai ales ca medii,

- preocuparea de perfecționare continuă prin grade didactice,

- rezultatele obținute de elevi la olimpiade și concursuri,

- gradul de promovabilitate la examene din afara școlii,

- gradul de admitere la facultăți după criterii de ierarhizare,

- contribuțiile la realizarea de materiale didactice recunoscute,

face ca tot corpul didactic să pară amorf, omogen, neimportant, mediocru și nesemnificativ, deși în realitate lucrurile stau cu totul altfel. În contextul în care salarizarea s-ar face după criterii calitative clar definite în care un rol cu totul special să-l aibă calitatea reală, cu siguranță că în învățământ nu s-ar mai propaga ideia că acesta nu este atractiv pentru șefii de promoție sau pentru studenții deosebit de merituoși în timpul anilor de facultate.

În politică se știe exact că intră în marea lor majoritate persoane care nu s-au remarcat cu nimic în meseria lor. Cei puțini care sunt deja personalități și pe care mediul politic îi curtează sunt extrem de puțini și faptul că nu sunt înconjurați de consilieri valoroși, apar situații în care ei sunt puși în dificultate și la următorul ciclu electoral abandonează politica, revenind la meseriile care i-au consacrat ți unde au avut succes.

Politizarea din învățământ face ca toți care lucrează în acest sistem să se adapteze după cum bate vântul în politică. Am văzut foarte mulți inspectori generali care căutau să nu supere pe adversarii politici pentru că știau că la următorul ciclu electoral aceștia reveniți la putere le vor face mizeriile adecvate. Am cunoscut și eu un specimen care în 1997 când s-a schimbat puterea credea că tot ce zboară se și mănâncă, deși el ca individ nu avea nicio bază. S-a dat la mine și i-am spus că la momentul potrivit va avea mari neplăceri că nu trebuie să te uiți la cățelul care latră, ci trebuie să vezi cine-i ține lanțul. Omul se pare că a învățat lecția și s-a dat pe brazdă. Un altul, tot așa, s-a purtat mizerabil din moment ce devenise și el un fel de șefuleț politic pus pe la FPS. S-a domolit urgent când a fost dat de-a dura pe scări fiind dat afară de la doctorat, de superdepășire de termen la 25 de ani cum s-ar zice.

Nu aș avea nimic cu politizarea dacă ea ar însemna valoare și nu sinecuri, căci în niciun caz o persoană fără pregătire corespunzătoare, super-mediocră într-o facultate de mâna a VII-a va avea resurse să gestioneze eficient o zonă unde toată lumea îi știe proveniența și mai ales știe de unde-i vine sprijinul, sprijin care este temporar întotdeauna în politică.

Nici nu vreau să-mi amintesc cum un șef de Giurgiu provenit din PNȚCD a încercat să șeargă cu mine dușumele pe la conferință în mai 1997, dar fără succesul scontat de el. Dar după căderea sa în cap l-am căutat la el acasă căci drumul București - Giurgiu nu e greu de făcut și i-am arătat că 2 + 2 uneori fac 7, dacă vrea cine știu eu.

Când spun cât de nasol este ca învățământul să fie politizat vorbesc în cunoștință de cauză că am știut ce a însemnat politizarea de dinainte de 1989 când vorbeau de instrucțiuni ale limbajelor de programare politruci care le confundau cu instrucțiunile ce însoțesc aplicarea  textelor de legi. Comparând politizarea de dinainte de 1989 cu ceea ce vedem azi, rezultatele bat tot cam pe acolo, balanța neânclinând mai mult într-o parte, căci ariviști, incluți și impostori au existat și atunci, există și acum, dar parcă acum sunt ceva mai zgomotoși și au diplome de doctor și de masterat.

În concluzie, dacă nu se iau măsuri urgente ca învățământul să fie curățat de orice influență politică, lucrurile vor merge din rău în mai rău și ne vom trezi cu școlile goale, căci elevii vor pleca să studieze în străinătate, inclusiv să facă grădinița și clasa zero acolo, căci aici nu mai este școală serioasă, ci fușereală, unde numai ghiozdanele au între 8 și 12 kg de cărat zilnic.
Politizarea este unul dintre  defectele sistemului educațional care afectează pe termen lung calitatea procesului de instruire, căci în învățământ sunt esențiale deciziile pe termen lung, nu pe durata ciclului electoral, decizii care se schimbă la 180 de grade după ce se schimbă și puterea și totul se reia de la zero, căci nimic de dinainte nu a fost bun.

(30 decembrie 2017)