O meteahnă a noastră de care nu scăpăm

Dacă ne uităm la cronicari, ei aveau niște prezentări ale personajelor, preluat de Mihail SADOVEANU în romanele lui istorice, în care aăpar des apelări precum: luminăția ta, mărite doamne, stăpâne și multe altele asemenea.

Îmi amintesc cum înainte de 1989 mulți indivizi plini de slugărnicie i se adresau lui Nicolae CEAUȘESCU cu mult iubite și stimate, iubite conducător, cel mai iubit fiu, om planetar și multe alte bazaconii de-ți stătea mintea-n loc la câte născocea mintea stătută a unora dornici să fie apreciați. Și în ASE era un specimen care tot apărea pe la televizor și care în octombrie țopăia la sala 2101 demonstrând de ce e necesar ca CEAUȘESCU să fie ales de întregul popor nu numai de participanții ca C14. Era tipul pur și simplu extaziat când vorbea.

Chestiile acestea se practică și la scară cu mult mai mică. Am văzut în mediul universitar căci știu foarte bine despre ce vorbesc, tot așa ceva. Sunt indivizi:

- fără calități,

- slab pregătiți profesional,

- fără rezultate științifice,

- puțin apreciați de studenți,

- care nu merg la conferințe,

- care nu publică articole,

- banali, 

- șterși,

care doresc și ei să fie luați în calcule de către șefi și asemeni lui Messer Ottaviano fac tot ce trebuie:

- lustruies clanțe,

- cară geanta,

- lustruies podeaua,

- aduc ceașca cu cafea,

- laudă necontenit,

- se fac utili prin orice mijloace,

- slugăresc pe acasă la șef,

- aduc plocoane,

- își vinde colegii,

- pârăște-n draci,

- cască gura la tot ce zice șeful,

- admiră toate zicerile șefului,

- deschid ușa,

- se fac preș.

Când respectivul nu mai este șef, din dorința de a fi slugă credincioasă noului șef, acest messer de tip balcanic, fără coloană vertebrală, cu nerușinare:

- pozează în victima fostului,

- arată cât de rău a fost fostul cu el,

- spune că numai rău i s-a făcut,

- duce vorba de colo colo,

- dacă e dat afară pe ușă intră pe fereastră,

- vrea să arate cât de bune este, 

- promite orice, doar doar e luat în seamă.

Exact asta văd acum la televizor. Este mediul academic pe care-l cunosc la perfecție, cu multe slugi, paji, cărători de tăvi, tipi impersonali. Cei serioși nu se expun. Insul care-l proslăvea pe CEAUȘESCU în octombrie 1989, în ianuarie 1990 de la tribună vorbea de cât de mult a fost el oprimat de regim, de dictator. Îmi venea să vomit. M-am abținut cu greu. Acum, undeva, într-un centru universitar de tradiție, au apărut tot felul de personaje care se vaită că cel acum dat laoparte era rău, dictator, terorist, neprofesioniste, fără etică, fals, violent, nepriceput, distructiv, sabotor, abject, dur, orgolios, războinic, brutal, adică era răul absolut și ireversibil, din cauza căruia noi nu am intrat în Schengen, nu primim vize de la americani, avem 4 anotimpuri și ceea ce este și mai rău este faptul că după 31 decembrie 2017 urmează 1 ianuarie 2018, lucru de neacceptat într-o democrație autentică așa cum suntem noi și într-un stat de drept pe care legile lui Macovei l-au desăvârșit deplin și definitiv pentru 1.000 de ani.
O meteahnă a noastră de care nu scăpăm este aceea că nu avem curajul să spunem verde-n față cum stau lucrurile și acționăm după principiul: capul plecat, sabia nu-l taie, unic proverb pe care nu-l mai are niciun alt popor, căci numai noi suntem unici, mioritici și mișto.

(30 decembrie 2017)