Acum este pe buzele tuturor un concept nou și anume statul paralel. Cine vrea să definească statul paralel va trebui să plece de la definiția statului, stat.
De-a lungul veacurilor, statul a fost oarece, adică o construcție din care fiecare a făcut ce a vrut, atât timp cât este format din oameni din carne și oase și ceva inteligență.
Ludovic al XIV-lea a zis, fără să greșească: Statul sunt eu! L-au urmat mulți indivizi pe care acum cu gura plină îi numim dictatori, îi blamăm și credem că-și merită fiecare soarta ce le-a rezevat-o viața, istoria și popoarele lor neiertătoare cu răul făcut perioade mult prea lungi.
Acum se vorbește despre altceva, când nu mai este dictatură, de o construcție reală, puternică, invizibilă, care merge în paralel cu statul și care funcționează cu mult mai eficient decât funcționează instituțiile democratice care sunt la vedere și care consumă banii publici fără nicio reținere.
Statul paralel apare și se dezvoltă acolo unde corupția este generalizată, deci în statulreal care este profund corupt pentru că:
- legile permit dezvoltarea sa în paralel;
- lipsa onoarei permite orice abordare;
- tentațiile sunt formidabile și de neoprit;
- o mână o spală pe cealaltă cu sârg.
Acum se vorbește insistent pe Dâmbovița despre statul paralel, dar eu știu că statul paralel a existat aici în spațiul carpato-danubiano-pontic dintotdeauna. Nu mă voi apuca să răscolesc istoria, dar iau numai perioada postdecembristă și vin doar cu cele trei vizite ale mele undeva foarte sus, prea sus.
Prima vizită, a fost acolo unde se discuta despre legea parcurilor tehnologice, eu fiind în acele timouri șef de catedră. În anivitatea mea, crezând că chiar se ve discuta serios în acel cabinet despre acea lege, m-am prezentat și am poposit cam două ore acolo. Din cele două ore nu știu dacă s-a vorbit 20 de minute despre acea lege și totul a fost fragmentat. Telefoanele zbârnâiau și din discuții rezulta clar că era vorba de intervenții pentru a soluționa probleme. Cel ce ne-a chemat se scuza politicos și încercam să reluăm dialogul, fără succes că telefonul întrerupea firul abordării. Omul care ne-a chemat mai dădea și el telefoane, pentru a interveni să soluționeze. Discuțiile avute arătau că în niciun caz nu era vorba de a aplica articole de lege, ci de a merge pe lângă lege.
A doua vizită a fost în fosta casă a poporului, unde într-un cabinet imens, unde m-am pierdut la propriu, am avut tot așa un dialog pe o chestiune de informatică. Tot timpul am fost bruiați de telefoane, de comentarii și mai ales de persoane care veneau acolo să rezolve orice probleme pentru care relațiile personale, deciziile nebazate pe criterii morale le impuneau prin intervenții. Dacă oamenii puternici rezolvau problemele altora, refuz să cred că în aceeași manieră nu rezolvau și propriile lor probleme.
A treia vizită a fost altundeva, dar tot un loc special, foarte special. Am văzut cum se puneau problemele, în sensul de a tărăgăna și de a nu se face nimic concret, doar din faptul că trebuia cineva să-și asume un anumit fel de a da soluția. Cel care era în fruntea bucatelor a și făcut pârnaie, dar l-a salvat literatura sa cea științifică emanată în celulă. Acolo se făceau și se desfăceau lucruri fără vreo logică, fără vreo argumentație rațională, dându-se senzația că roțile mașinii merg fiecare într-o altă direcție, având fiecare alt sens de învârtire.
Cineva din exterior care vede toate acestea își dă seama că statul real este undeva și alături de el este un alt stat în care se fac și se desfac lucruri în funcție de interese și scopuri personale sau ale altor colectivități decât cele care alcătuiesc cetățenii țării, municipiului sau comunei. În fiecare individ exist doi indivizi, unul cel de suprafață care vorbește frumos despre binele public și celălalt care se gândește cum să-i fie bine. Așa se face să coexiste statul stat și statul paralel. Deci să nu ne mirăm. În comunism exista două economii, una de stat și una subterană, de supraviețuire. Alte elemente de stat paralel nu se dezvoltau din cauza turnătoriei care era dominanta în rândul cetățenilor.
Așa că, ar trebui să existe mult mai mare reținere la abordarea problemei statului paralel, căci am mari îndoieli că există cineva care să nu fie parte mai accentuată din statul paralel, deși semnează pe ștaul de plată al statului democratic, de unde ridică un salariu gen mizilic în comparație cu ce-i oderă statul paralel pe care nu se sfiește să-l blameze din toți rărunchii.
(05 decembrie 2017)
No comments:
Post a Comment