Antreprenoriatul caricariturizat

La noi se caricaturizează totul.

Comunismul a fost caricaturizat.

Capitalismul de la noi este o caricatură.

Doctoratul este caricaturizat.

Conceptul de specialist a fost caricaturizat.

Tehnocrații sunt caricaturizați și ei.

S-a ajuns acum să fie caricaturizat antreprenoriatul.

Se consideră o entitate de foarte mare complexitate care necesită:

- fonduri de peste 100.000.000 de euro;

- extraordinar de multe echipamente;

- teribil de multe specializări implicate;

- echipe de executanți formate din sute de persoane;

- execuția tuturor lucrărilor într-un interval de timp fixat;

- experiență practică acumulată și verificată;

- dezvoltarea de componente din entitate, în mod simultan.

Pentru a atinge un asemenea obiectiv este nevoie de un antreprenor care:

- are în spate câteva proiecte concrete de succes;

- este credibil încât atrage cu ușurință credite  substanțiale de la bănci;

- știe să lucreze cu șefi de echipe cu înaltă calificare;

- colaborează în atingerea unui obiectiv bine definit;

- gestionează riscurile astfel încât costurile nu devin catastrofale;

- dispune de  capacitatea de a pune la lucru pe toată lumea;

- are resurse financiare care stimulează și atrage forțe de execuție;

- urmărește graful GANTT și impune corecții pentru încadrare în termene.

În opinia mea:

- pentru a face un ansamblu rezidențial un om trebuie să fi făcut un bloc;

- pentru a face un bloc, un om trebuie să fi făcut o casă;

- pentru a face o casă, un om trebuie să fi făcut ă magazie;

- penntru a face o magazie, un om trebuie să fi făcut un closet;

- pentru a face un closet, un om trebuie să fi făcut un gard;

- pentru a face un gard, un om trebuie să fi făcut un șanț;

- pentru a face un șant, un om trebuie să știe să mâniască lopata;

- pentru a mânmui lopata, un om trebuie să aibă lopata.

Deci, se vede clar că trebuie să se facă ceva dar crescând complexitatea, de la săpat de șanțuri, treptat până la a face un ansamblu rezidențial.

Un antreprenor este o persoană care deține:

- nenumărate calități;

- capacitatea de atragere fonduri;

- știința managementului;

- proiecte de succes;

- aprecierile celor care sunt tot antreprenori;

- cunoștințe interdisciplinare;

- practică verificată ca fiind de succes;

- termeni de finitudine și de calificare.

Cum la noi antreprenoriatul este caricaturizat, foarte mulți care n-au făcut proiecte de succes, care n-au mișcat un pai, se autointitulează antreprenori. Acum este foarte dificil să se consideră că o persoană este antreprenor dacă:

- a făcut doar niște cursuri;

- ține cursuri despre antreprenoriat;

- scrie cărți despre antreprenoriat;

- vorbește că ar face antreprenoriat;

- confundă managerul de proiect cu antreprenorul;

- nu are proiecte de succes;

- enumeră numai povești și principii.

De aceea, la cum se face implementarea terminologiei, rezultă un nivel de caricaturizare care crește foarte mult pe măsură ce se îngroașe rândurile celor care se autointitulează cu mândrie antreprenori. Acum e moda antreprenorilor. Mai acum câțiva ani erau la modă auditorii. Și mai înainte erau la modă experții și mai înainte de aceștia erau evaluatorii, dar era imediat după Revoluție, undeva imediat după 1990. După ce antreprenorii vor trece în desuetitudine, nu mai știu ce va fi, dar știu cu precizie că va fi și acela caricariturizat, căci suntem niște experți în așa ceva.
Antreprenoriatul este caricariturizat cu o așa de mare ușurință încât mă sperie de urmări, care sunt dintre cele mai groaznice. Parte proastă este că prea mulți tipi fără rezultate concrete trec în tabăra antreprenorilor, compromițând o meserie grea, complexă, riscantă și care presupune forță, putere de muncă, îndrăzneală, voință și determinare. Unul care n-a construit un closet nu are cum să fie antreprenor!

(08 decembrie 2016)