Ne caracterizează vandalismul

Trecem pe lângă clădiri părăsite din București, dar și din alte orașe și vedem că le-au dispărut:
- ferestrele, 
- bucăți de acoperiș, 
- cărămizi din ziduri,
- dușumelele din interior,
- mobilierul.

Nu ne miră, dar nici nu suntem de acord cu ceea ce se întâmplă cu acele clădiri care au strălucit cândva. Am în minte casa lui Sever BOCU din Lipova și casa BRĂTIENILOR de la Valea Mare de Argeș. Ambele au în comun un proces nefericit și anume vandalizarea. Când au venit comuniștii la putere, furia proletară s-a năpustit asupra cărților și obiectelor de valoare din cele două locații, cărți și obiecte mistuite de focul procesului de curățire a societății burgheze, pentru a face loc noii orânduiri comuniste, în care egalitatea va fi dominatoare și ei, proletarii vor fi în primul plan, debarasați de tot ce însemna burghezie, decădere, etc. etc. sau bla, bla, bla. Totuși, cei fără spirit de vandali prețuiesc munca altora, căci mobilele, tocurile de la ferestre, pardoselile, cărțile, erau făcute de mâinile unor muncitori ca ale lor, ca ale vandalilor, dar pe vandali nu-i interesau că alții au muncit pentru bunurile pe care le mistuiau flăcările. Ei doreau să se răcorească, crezând că arzând cărți, mobile, tablouri, ferestre, dușumele, se răzbunau pe exploatatori. Gândire rudimentară, alimentată de cei care aveau alte interese și care știau că proletariatul ignorant este doar instrumentul de acaparare a puterii, iar puterea este cea care naște toate inechitățile posibile, căci burghezia roșie este produsul coruperii unor oameni cu principii egalitariste de către puterea pe care aceștia nu știu s-o gestioneze în folosul maselor care i-au propulsat la vârful statului bolșevic.




(06 septembrie 2026)