Burțile dansatorilor români

Urmăresc pe canalele de televiziune specializate în folclor, dar și la showul Tezaur folcloric de pe TVR1 diferite ansambluri de dansatori, cu denumiri extrem de pompoase, din care nu lipsesc cuvintele național și profesionist, ansambluri care execută oarece dansuri populare și mă minunez de calitatea slabă a execuțiilor, de șabloanele exersate acolo, dar mai ales de burțile dansatorilor. Acele ansambluri au dansatori angajați pe state de plată, deci oameni care lucrează zilnic 8 ore, care semnează condică de prezență. nu mă apuc eu să le analizez programul zilnic, dar faptul că ei nu arată așa cum ar trebui mă duc cu gândul că privesc munca lor funcționărește, cu chiolhanuri, cu paranghelii și mai puțin cu cumpătare, cumpătare necesară asigurării performanței în păstrarea dinamicii mișcărilor, mai ales.

Acum nenumărați ani, când ne mai vizitau și pe noi ansambluri de dans celebre și televiziunea transmitea de la Sala Palatului în direct și pe alb-negru, că așa era pe atunci, spectacole cu ele, vedeam artiști de dansuri populare, care erau adevărați performeri, fără burți atârnânde, fără nădușeli din cauza greutății și lipsei de antrenament, dansatori cu mișcări coordonate atingând perfecțiunea pentru toate execuțiile. Mă apucă jalea să văd dansatori profesioniști burtoși, greoi, nădușiți, lenți, fără ritm, fără coordonare, care însăilează și ei ceva pe scenă, cu opinteli, ca orice amator luat de la coada vacii. Este mult de lucrat și dacă se vor introduce niște standarde și mai ales, o corelație între salariu și biletele vândute, pentru a-i face pe dansatori să se gândească tot timpul la cum arată, ce fac și cum își asigură pâinea cea de toate zilele, se va ajunge să nu mai văd burtoși auto-suficienți pe scenă, ci bărbați adevărați, vână nu alta, cu mișcări fulgerătoare, cu dragoste de joc bărbătesc, drăcesc, ca să zic așa.




(25 septembrie 2025)