Unanimitatea necunoscutului

Viața este extrem de complicată, chiar dacă noi nu ne dorim acest lucru. Uneori ne surprinde prin ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Și mie mi s-au întâmplat niște lucruri care m-au uimit și nu am avut niciodată o explicație, cât de cât rezonabilă.

În vremurile comuniste, pe când se mergea cu studenții în practica agricolă, eram cel care an de an mergea de colo-colo, căci eu nu eram în stare nici să minte că-mi scot apendicele, nici să spun că sunt chemat la cc al pcr pentru a lucra la nu știu ce material pentru Tovarășul și cu atât mai puțin nu eram în stare să mă gudur pe lângă șefi ca să-mi asigur protecție de a rămâne acasă la căldurică. Și în anul acela, eram într-o bază de practică undeva în zona podgoriilor viticole din Vrancea și-mi desfășuram programul așa cum știam eu, fără să fac zgomot, nici că eram singurul asistent universitar cu doctorat și nepromovat ca lector și nici că aveam o carte de 500 pagini, publicată în Litografia ASE ca singur autor. M-am trezit că a venit o mașină și a trebuit să plec spre București. Nu mi-a zis nimeni nimic. M-am speriat, știind că acasă aveam doi copii școlari și soția cu servici, fără un sprijin din afară. M-am liniștit când mașina a oprit în fața ASE la Piața Romană, la intrarea profesorilor și m-a preluat un coleg care mă aștepta în hol. Am mers cu el la o sală de la etajul întâi, cred sala 101 de pe vremuri și acolo am fost dus spre o bancă unde mai erau și alți colegi din Catedra de Cibernetică Economică, pe care-i știam bine. S-a făcut o pauză. Nu m-am dumirit deloc care era rostul meu acolo. Ceva mai târziu m-am lămurit. Era o ședință de partid pentru alegerile biroului organizației de bază - BOB. A început partea a doua a ședinței, destinată alegerilor. S-au făcut propuneri. Mi-am auzit numele și o mică descriere a activității mele, făcută de cineva. La un moment dat s-a supus la vot. S-a încheiat votul și s-a dat citire procesului verbal. Eu eram necunoscut în rândul studenților din acea sală. Spre surpriza mea, fusesem ales în BOB cu unanimitate de voturi. Era prima dată când mi s-a întâmplat așa ceva.

Peste câțiva ani buni, mi s-a zis că la o anumită oră să fiu prezent la sala 2013 căci voi participa la partea a II-a a unei adunări de partid. M-am înființat acolo, dar nu înainte de a trece pe la Cofetăria Dorobanți de unde mi-am cumpărat o amandină dublă, care era prăjitura mea preferată. Am mâncat-o tacticos. Îmi aduc aminte ca și acum cum eram îmbrăcat și încălțat. Aveam niște sandale comode, pe care le purtam fără ciorapi. Aveam niște pantalon fără buzunare. Aveam un tricou chinezesc de bumbac de culoare albă și purtam un lanț de aur destul de gros la gât, nu de cocalar, dar nici prea departe. Am așteptat la ușă până s-a terminat ședința. După ce s-a terminat, un coleg de catedră mi-a zis că trebuie să intru că începe partea a doua. În partea a doua se derulau alegeri pentru biroul organizației de bază - BOB la seria A, deși eu aveam cursuri la seria D a studenților. A început partea a doua și mi-am auzit numele propus pentru a face parte din BOB, dar propunerea cu numele meu a fost ultima. În BOB trebuiau să fie alese 7 persoane și eu eram al VIII-lea. Un profesor pe care nu l-am văzut în viața mea, m-a prezentat în niște culori căci nu-mi venea să-mi aud urechilor câte știa omul despre mine și eu nu știam acele lucruri. S-a trecut la vot și după aceea s-a trecut la numărătoarea de voturi. Eu nu figuram în cărți, deci nu aveam avizele organelor superioare. Numai că eu obținusem unanimitate de voturi. Era unanimitatea necunoscutului și așa am devenit secretar de BOB pentru doi ani. Nici de această dată nu aveam o explicație rezonabilă la ceea ce se întâmplase, dar peste ani și ani am conchis că există și o unanimitate a celui necunoscut, în care lumea își pune speranțe, mai ales când cei vechi au dezamăgit.

După 1989, mai precis, undeva prin 1996, am participat la o ședință, la rugămintea unui prieten, unde erau adunați peste 300 de inși. S-au făcut propuneri. Prietenul meu, deși nu discutasem în prealabil, m-a propus pe o listă de consilier la o primărie de sector. Am fost prezentat din punct de vedere profesional. S-a supus la vot. Și de această dată am obținut unanimitate și m-am convins pentru totdeauna că unanimitatea necunoscutului nu este o poveste, ci o realitate, de care cei care au chef să obțină un anume rezultat, trebuie să țină seama cu strictețe. În vremea în care s-au derulat alegeri, am auzit pe mulți prieteni că au votat pe X sau pe Y, nu pentru că cei de dinainte erau mai răi, ci doar pentru că X sau Y erau necunoscuți și prietenii mei ca votanți, doreau să le ofere o șansă pentru a arăta de ce sunt în stare. Într-un fel, aplicau și ei tehnica acordării de voturi necunoscuților. Nu se obținea unanimitate, pentru că era prea neomogenă masa votanților, dar multe majorități s-au constituit pe principiul unanimității necunoscutului, care nu era unanimitate, dar care potența masa alegătorilor canibalizați, prin alăturarea celor ce acordau încredere unuia necunoscut lor, pentru a-i da o șansă prin vot.

(25 septembrie 2025)

B-222-YON