Pe când eram elev de liceu aveam abonament la revista literară LUCEAFĂRUL, condusă în acele vremuri de scriitorul Eugen BARBU.
Îmi plăcea să citesc poezii publicate acolo.
Îmi plăcea să citesc fragmente de proză.
Îmi plăcea să citesc editorialele publicate acolo.
Îmi plăcea să citesc poșta redacției.
În fiecare an, în decembrie, revista LUCEAFĂRUL publica cele mai proaste producții literare trimise de cei care doreau să-și publice rezultatele creației lor în paginile revistei, dar și parodii reușite ale unor scriitori, legate de poeziile scrise de anumiți confrați ai lor. Citeam și reciteam acea pagină, căci mă distram copios și în ziua de azi, când ascult cântece făcute de așa-ziși creatori de folclor de ocazie, gândul mă duce către cele mai proaste versuri pe care le emanau diferiți poeți închipuiți și constat că năravul de a scrie versuri e acum potențat și de lălăielile muzicale ale unora lipsiți de har, de voce și de tot ceea ce ar fi necear pentru a aduce la rampă cântece cât de cât plăcute auzului.
Păcat că revista LUCEAFĂRUL nu mai apare, căci chiar dacă există posibilitatea de a posta în online orice, poezia se citește bine dacă e tipărită pe hârtie. Nu sunt deloc nostalgic, dar cartea, e carte. Am mai cumpărat revista și în anii de studenție, dar nu cu regularitate. Și înainte de 1989 cumpăram când și când câte un număr, dar ceva se schimbase și nu a mai prezentat interes. Cred că eu am rămas în urmă.
(26 septembrie 2025)
Îmi plăcea să citesc poezii publicate acolo.
Îmi plăcea să citesc fragmente de proză.
Îmi plăcea să citesc editorialele publicate acolo.
Îmi plăcea să citesc poșta redacției.
În fiecare an, în decembrie, revista LUCEAFĂRUL publica cele mai proaste producții literare trimise de cei care doreau să-și publice rezultatele creației lor în paginile revistei, dar și parodii reușite ale unor scriitori, legate de poeziile scrise de anumiți confrați ai lor. Citeam și reciteam acea pagină, căci mă distram copios și în ziua de azi, când ascult cântece făcute de așa-ziși creatori de folclor de ocazie, gândul mă duce către cele mai proaste versuri pe care le emanau diferiți poeți închipuiți și constat că năravul de a scrie versuri e acum potențat și de lălăielile muzicale ale unora lipsiți de har, de voce și de tot ceea ce ar fi necear pentru a aduce la rampă cântece cât de cât plăcute auzului.
Păcat că revista LUCEAFĂRUL nu mai apare, căci chiar dacă există posibilitatea de a posta în online orice, poezia se citește bine dacă e tipărită pe hârtie. Nu sunt deloc nostalgic, dar cartea, e carte. Am mai cumpărat revista și în anii de studenție, dar nu cu regularitate. Și înainte de 1989 cumpăram când și când câte un număr, dar ceva se schimbase și nu a mai prezentat interes. Cred că eu am rămas în urmă.
(26 septembrie 2025)
No comments:
Post a Comment