Ehei, cât de greu mai era și doctoratul de pe vremea mea...

Pe vremea mea și când spun pe vremea mea mă gândesc la câțiva ani de după 1970. Deci, pe vremea mea, doctoratul era doctorat pentru că:
- numărul de conducători de doctorat nu era foarte mare, ci era foarte mic,
- numărul de teze care se susțineau într-un an era și el un număr foarte mic,
- erau doar absolvenți valoroși care doreau să facă doctoratul căci le trebuia,
- nu avea nimic de fudulie în el, pentru a da bine în CV și doar atât,
- dacă te înhămai să faci un doctorat, cinci ani cel puțin trebuia să te sacrifici muncind din greu, 

- nu se vorbea despre plagiat, căc i așa ceva era de neconceput pentru mediul academic,

- era o mare rușine de nu te mai spășa o mie de ape dacă teza de doctorat era respinsă,

- unul cu teza respinsă devenea un paria și toată lumea îl evita, lucru știut și nedorit.
Dacă în intervalul 1922 - 1939 existau cel mult 80 de doctoranzi, iar numărul celor care susțineau tezele de doctorat nu depășea 30 într-un an, în intervalul 1956 - 1965, numărul celor care terminau stagiul doctoral nu a depășit 13 candidați în științe anual, ca în intervalul 1968 - 1985, numărul de doctoranzi  în ASE nu a depășit 537 într-un an, iar numărul tezelor susținute în intervalul 1981 - 1985 a fost de teze de doctorat, niciodată nu s-au susținut mai mult de 30 de teze într-un an. Între 1956 și 1989 numărul de teze de doctotat în ASE niciodată nu a fost mai mare de 81 teze pe an. În anul în care am susținut eu teza de doctorat, adică 1978, numai 38 de doctoranzi au finalizat la toate specializările din ASE, dar în 1988 numai 23 de doctoranzi au susținut tezele de doctoranzi, cam 1 din 20 de doctoranzi reușeau să susțină teza de doctorat în final.

După 1989 a crescut numărul de domenii și de specializări de doctorat, a crescut foarte mult numărul conducătorilor de doctorat și a crescut foarte mult numărul doctoranzilor. S-a creat cumva impresia că doctoratul a devenit o formă de masă de calificare a persoanelor.

În anul universitar 2019 -2020 au fost în ASE 206 conducători de doctorat și s-au înscris la doctorat după ce au promovat colocviul de admitere, un număr de 383 de doctoranzi. În intervalul 2012 - 2019 au fost susținute în ASE 1003 teze de doctorat. În anul 2012 au fost susținute 269 teze de doctorat, dar au fost și ani cu doar 67 teze de doctorat susținute. În intervalul 2012 - 2019 au fost susținute 1003 teze de doctorat, dar să nu uităm că atunci a fost implementat software anti-plagiat și filtrele legate de calitatea și originalitatea tezelor a făcut să scadă elanul celor care ar fi îndrăznit să se prezinte în ședințele publice cu sub-produse. Nu-mi amintesc ca în ASE să fi fost cazuri de conducători de doctorat cărora să li se fi retras dreptul de conducere de doctorat, cum nu-mi amintesc nici de teze de doctorat retrase ca fiind plagiate dovedite sau de anulări ale diplomelor de doctor pentru că ulterior acordării titlului s-a dovedit că teza este un plagiat, ceea ce este o notă excelentă pentru ASE. Dacă pe vremea mea, urmăreau să facă doctorate inși care lucrau fie în învățământul superior, fie în cercetarea științifică, acum sunt și tineri care fac doctorate pentru a-și dovedi că sunt în stare și de așa ceva, pur și simplu. Pe vremea mea doctoratul era cu mult mai greu, pentru că stagiul doctoral dura peste 4 ani obligatoriu, erau examene și referate, iar teza se elabora separat în doi sau mai mulți ani și nu prea era timp pentru alte activități, căci documentarea și munca de cercetare ocupa mult timp din programul zilnic, doctoranzii nu prea aveau munci de conducere, ci erau preponderent asistenți universitari sau cercetători științifici la început de drum, iar conducătorii erau adevărați monștri sacri, prin notorietatea realizărilor lor.




(19 septembrie 2025)