Coincidențele mele

Sunt lucruri pe care nu am cum să mi le explic și le consider doar simple coincidențe.

Pe când eram elev de liceu în clasa a X-a, în toamna anului 1963, am visat că urcam în podul magaziei să iau porumb pentru a da mâncare la porci și dintr-o dată am văzut în vis un șuvoi imens de vin curgând pe cimentul din magazie. M-am trezit speriat din somn. Toată dimineața am avut obsesia de a nu merge în magazie, de a nu urca pe scară să iau știuleți de porumb din pod pentru a prepara mâncarea porcilor. După ce am venit de la liceu, primul lucru pe care l-am făcut a fost să merg să mă îngrijesc de mâncarea porcilor. Am urcat pe scară să deschid ușa de la podul magaziei. când am făcut acest lucru, un fier, nu știu de cine aruncat neglijent în pod, s-a desprins, a căzut din pod și a aterizat de. o damigeană mare, care nu era îmbrăcată cu coș de nuiele și a făcut-o țăndări. S-a scurs din ea tot vinul pentru nunta sorei mele. A fost mare durere, căci acel vin era și mult și de calșitate și trebuia înlocuit cât ai bate din palme, căci era în vinerea nunții. Totul s-a petrecut ca în acel vis. La început m-am mirat, căci vinul se scurgea ca în vis, pe ciment, cioburile damigenei erau ca în vis și tot ca în vis era și bucata de metal ruginit care produsese dezastrul. În final am aflat și cine a adus bucata de fie și cum a arubcat-o de pe casră în pod. Nu ai conta, căci răul se produsese. Nu ma crezut că mi se va mai întâmpla să visez ceva și să mi se întâmple exact ceea ce am visat.

În studenție, prin anul al V-lea, în sesiunea de iarnă și în noaptea de 16 spre 17 februarie a anului 1970, am visat că am tras un bilet la examenul de Programarea calculatoarelor, am citit subiectele, am recunoscut semnătura profesorului, am mers în bancă, m-am apucat să scriu rezolvările. După ce au răspuns cei din fața mea, mi-a venit și rândul meu. Profesorul examinator era îmbrăcat într-un anume fel, m-a ascultat, mi-a luat foile pe care eu scrisesem programul ce trebuia scris la ultimul punct de pe bilet. Mi-a pus câteva întrebări, după care a discutat cu asistentul, care era unul dintre cercetătorii din Centrul de Calcul al ASE. A mers la catedră, a luat carnetul meu de note, mi-a trecut nota. Mi-a întins carnetul și am plecat din sala de examen. Eram bucuros în vis că luasem nota zece. La examen, am avut surpriza că am tras chiar biletul cu numărul pe acre-l visasem. Subiectele erau cele pe care le visasem. Semnătura era aceeași ca în vis. Profesorul era îmbrăcat exact cum visasem, căci visasem în culori. Totul a decurs ca în vis, de parcă era copie la indigo. Nu-mi venea să cred. Chiar și stiloul cu care mi-a scris nota în carnet era exact stiloul din vis. Niciodată nu l-am văzut pe profesor scriind la cursuri cu stiloul, pentru a spune că știam eu de dinainte cu ce avea el să-mi scrie nota. Nici până în ziua de azi nu am o explicație la acel vis.

După mulți ani, după 18 ani, mi-am făcut crosul pe Drumul care lega Cartierul Berceni de IMGB și trecea pe lângă Serele Berceni, am făcut dușul de rigoare, după care m-am culcat. Am visat-o pe nepoata mea, care alerga pe un câmp verde, neted și luminat de un soare strălucitor și când m-am întâlnit cu ea, mi-a spus că tatăl ei a plecat dintre noi. Nu am dat importanță visului, numai că spre seară, nepoata mea mi-a dat telefon și cu vocea din somn, mi-a zis aceleași cuvinte pe care le mai auzisem în somn. Nici de această dată nu am o explicație.

În primăvara anului 2025, mă întâlnisem cu un fost doctorand care lucra în poliție, să bem o cafea. Îi povesteam că am fost la un examen la Academia de Poliție, pentru un concurs de ocupare a unui post de asistent universitar și am fost foarte impresionat de disciplina de la sala de seminar, mai ales faptul că studenții parcă zburau să șteargă tabla, căci concurenta era o tânără doamnă, căreia i-am și zis numele. N-am terminat de vorbit despre acel subiect, că pe lângă mine tocmai a trecut fosta concurentă la postul de asistent universitar. M-am bucurat foarte mult și am făcut schimb de telefoane, după care am schimbat câteva cuvinte.

Nu sunt multe aceste coincidențe, dar sunt și am rămas fără o explicație. nu cred în miracole, nu cred în vrăji, nu cred în premoniții, ci doar am constatat niște întâmplări din viața mea, pentru acre nu am explicație de niciun fel, ci doar au fost și atât.


(25 septembrie 2025)

B-222-YON