Managementul de c-c-t din spațiul mioritic

 N-aș fi scris niciodată despre managementul de c-c-t din spațiul mioritic, dacă în lunile iulie și august n-aș fi văzut manageri care practică cu succes acest tip de management.
La mine în mahala sunt deschise simultan 3 șantiere.
Un șantier este la baza unui bloc și se lucrează nu știu ce.
Un alt șantier este în mijlocul unei străzi, care stă blocată pe un fir, fără ca vreun muncitor să fi dat pe acolo în ultimele două săptămâni.
Al treilea șantier constă în râmarea unei străzi și traversarea cu închidere a altei străzi cu sens unic, ceea ce înseamnă gâtuirea circulației. Acolo s-a săpat, s-a pus o conductă. Și-au dat seama că au greșit și azi 17 august au săpat din noi.
Managementul de c-c-t înseamnă:
- mult zgomot,
- utilzaje blocate,
- lucru într-un schimb, cu pauze,
- muncitori puțini și șefi mulți,
- lipsa identificatorilor de șantier pentru a ști cine execută și care sunt termenele,
- un număr de telefon,
- un nume de șef responsabil.
Managementul de c-c-t se derulează fără proceduri, după ureche, cu productivitate scăzută, cu salarii mici, cu personal necalificat, fără responsabilități, cu multă mizerie și trăgând de timp. Se vorbește de mediul privat, cum că salariile acolo sunt mici. Nici nu au cum să fie altfel din moment ce managementul este de c-c-t și se pierde timp și se fac lucrări de slabă calitate, care nu se mai termină niciodată.

(17 august 2022)