Pe scriitorul Dinu SĂRARU am avut ocazia să-l cunosc personal în anul 1975, când încă mai eram tânăr asistent universitar și răspundeam de o grupă de studenți de la Facultatea de Cibernetică dornică să-l cunoască pe cel care publicase romanul Niște țărani. Printr-o colegă de la Catedra de Filosofie, care printr-o colegă de la Universitatea București a luat legătură cu scriitorul, am reușit să-l întâlnesc la intersecția bulevardului Dacia cu calea Victoriei într-o seară și să mergem la clădirea MOXA a ASE unde era un Amfiteatru cultural al Studenților.
Scriitorul Dinu SĂRARU a intrat foarte repede în discuție cu studenții care-i citiseră cartea. Și eu i-am citit cartea și chiar am avut un exemplar al romanului, pe care scriitorul mi-a dat un autograf. Am urmărit evoluția marelui prozator, dar trebuie să remarc talentul său managerial în teatre, unde a reușit, pe unde a trecut, să facă din acele teatre adevărate embleme ale mișcării dramaturgice românești. Când era director la Teatrul mic și la Teatrul foarte mic, am văzut câteva piese, pe care dacă le-aș vedea redifuzate de TVR, le-aș revedea cu aceeași plăcere, căci acolo jucau mari artiste ale scenei românești.
Trebuie să spun aici că pe timpul în care Dinu SĂRARU a fost directorul Teatrului Național din București a fost montată piesa lui Victor Ion POPA intitulată Take, Ianke și Cadît, avându-i ca interpreți pe Radu BELIGAN, Gheorghe DINICĂ, Marin MORARU, Vasile URITESCU, Silvia NĂSTASE, Monica DAVIDESCU, Mihai CĂLIN, echipă pe care o consider excepțională. Am văzut acest spectacol de 3 ori, biletele obținându-le foarte greu, căci piesa se juca cu casa închisă cum se zice. Numai Dinu SĂRARU era în stare să facă o astfel de minune.
După cărțile lui Dinu SĂRARU s-au făcut filme. Nu vreau să scriu acum despre ele, dar lumea trebuie să citească romanul Niște țărani, care este după mine capodopera lui Dinu SĂRARU și care stă alături de Moromeții lui Marin PTREDA foarte bine. În situația derutantă în care ne găsim acum, nu se vorbește despre Dinu SĂRARU căci ca orice om de cultură care a trăit și creat în comunism, a reflectat în opera sa acea perioadă cu bune și cu relele ei, iar așa-zișii istorici și critici literari nu au puterea de a înțelege acele vremuri căci ei trăiesc chiar acum sub vremuri, căci mediocrii fiind, nu sunt în stare să producă lucrări valoroase și se mocirlesc în micimea lor, negând totul fără discernământ.
(18 august 2022)
No comments:
Post a Comment