Eu am fost un părinte de modă veche

Eu am fost un părinte de modă veche. Spun că am fost, pentru că eu am copii care la rândul lor au copii. Deci dacă ar fi să vorbesc la prezent, ar trebui să spun că sunt un bunic de modă veche, care încearcă din răsputeri să înțeleagă vremurile de azi și să se acomodeze cu exigențele nepoților lui.

Eu mi-am învățat copiii să țină ușa de la apartament încuiată cu yala tot timpul și să nu deschidă ușa nimănui. Nici noi nu am deschis ușa decâty celor care se anunțau cu telefonul, lucru pe care îl fac și acum, cu excepția situațiilor când la ușă este administratorul blocului, un vecin de pe scară, poștașul sau poliția.

Eu mi-am învățat copiii să nu lase niciun străin să intre în casă indiferent de pretext. Nici eu și nici soția mea nu am permis străinilor să intre în casă, decât în vremurile în care venea să se citească nivelul consumului de electricitate la contorul instalat aiurea în apartament, nu ca acum pe scară.

Mersul la meditație l-am asigurat însoțindu-mi de fiecare dată fata și la dus și la întors, căci niciodată nu am considerat că trebuie ca ea să meară singură:

- printre blocuri,

- seara pe străzi,

- în zone necunoscute.

Este adevărat că în cazul în care mergea la teatru sau se întorcea de la teatru unde dirigintele îi însoțea, trebuia să ne implicăm. Nu am fost de acord să vin la ieșirea de la stația de metrou, ci am mers la locația teatrului și de acolo am mers împreună spre casă.

Dacă erau aniversări ale unor colegi, am mers cu mașina spre acei colegi la dus, dar și la revenirea acasă de la ei tot cu mașina s-a făcut deplasarea. Eu am fost un părinte  de modă veche, care a considerat că fiul meu sau fiica mea trebuie protejați în acțiunile pe care le întreprind, astfel încât riscurile legate de interacțiunile cu persoane necunoscute să fie reduse spre zero. Nici nu se punea problema ca fiul meu sau fiica mea:

- să meargă cu necunoscuți,

- să accepte invitații de la necunoscuți,

- să primească daruri de la persoane străine,

- să se urce în alte mașini decât mașina mea,

- să deschidă ușa apartamentului  cuiva,

- să rămână noaptea în locuri necunoscute,

- să nu ne spună vreodată unde merg, cu cine merg,

- să nu ne spună dacă s-a întâmplat ceva ieșit din comun. 

Acum lucrurile s-au schimbat. Există rețele de socializare, există telefoane mobile, atmosfera din școli este cu totul alta, iar preocupările părinților sunt îndreptate spre noi direcții, căci obiectivele de atins sunt altele în ziua de azi. Părinții merg la muncă în străinătate. Televiziunile oferă modele dintre cele mai spectaculoase, unde banul circulă intens și se vorbește foarte puțin despre muncă de nivel înalt de calificare. Elevii cu rezultate de excepție sunt tratați la și alții, căci atenție deosebită este dată borfașilor, curvelor, violatorilor, pușcăriașilor, ei fiind cei ce aduc rating special în televiziuni.

Acum trebuie reviziuite multe, căci ceea ce i s-a întâmplat acelei copile din Dobrosloveni arată că viața a luat-o cu mult înaintea oamenilor, aceștia trebuind să se adapteze mult mai rapid noilor condiții extrem de complexe și dinamice din societate, să identifice riscurile și să caute să le gestioneze, căci nici 112, nici poliția, nici sistemul de sănătate și nici procuratura nu rezolvă nimic dacă oamenii nu se protejează singuri în peste 70% din cazuri în care acționează zi de zi, căci prevenția este esențială, mai ales la părinți față de copiii lor.

(01 august 2019)